Stătea cu picioarele goale în urină, cu mâinile sprijinindu-se de un perete ud, pe care înflorise mucegaiul. Pesemne că încerca să mute Universul ăsta printre gratii. Îngâna un soi de cântec de leagăn, iar capul lui părea un clopot care bate timpul pe loc, de la dreapta la stânga. Timpul avea gust de carioci și era întrupat în chip de magnolii pe foi albe, foi ude, roase de șobolani, rupte, foi, foi. Fratele lui fusese profesor de foi. De latină. Îl mâncase. Magnolia soulangeana are culoarea sufletului geamăn.
George Dometi
O amnezie pusese stăpânire pe întreaga lume. Nimeni nu-și mai amintea de ură, invidie, nefericire, neajunsuri și stăpânire. Toți erau o mare familie înflorată și iubitoare. Z-urile iubeau U-urile, Sionul Șahada, iar coridoarele întregi de război și ucidere erau date uitării în salve de înțelegere și armonie. Mormane de fier ruginit și gloanțe erau topite în forjele păcii. Într-un sat pierdut, sub niște magnolii aruncate, se mișca un pui de om ce plângea. Cu fiecare scâncet memoria lumii revenea.
Cristian Palade
Ana era din Moldova și se mutase în Argeș pentru a locui cu meșterul Manole, un zidar faimos. Într-o zi, pe când meșterul construia zidul de vest al mănăstirii Argeșului, Ana, care-l tot striga de minute bune (Manolii, Manolii), pentru a-i cere ajutorul, văzând că el n-o aude, coborî val-vârtej și-l strigă de la doi pași: Manoliii. Meșterul coborî de pe schelă și se întoarse în câteva minute cu un coșuleț de petale de magnolii. Degeaba, Ana se supără la primirea cadoului. Manole se enervă groaznic și o zidi pe loc.
