Urma să-i cunosc pe ai lui, Mihai îmi pusese o vorbă bună, da, mamă, îi place natura și gătește bestial, folosește și plante sălbatice, da, mamă, știe și murături. Acolo ne-au pus sarmale și după o gură de țuică eram mai dezghețată decât se așteptau, nu-i așa stafidit din cauza mea, zic, nu gătesc doar urzici și leurdă, Mihai îmi arunca priviri ațoase. Da ce magnolie frumoasă, știți că florile se pot mura, peste cadavrul meu, șoptise socrul. Oameni de treabă, am zis, păcat că au lacăt pe magnolie.
Florentina Enache
Cum mă, și asta a dispărut? Vezi ceva pe cameră? Nu, șefu', că s-au ferit. A câta e? A șasea. Hai pune alta, că mai am două pe stoc; dacă o fură iar, le dau dracu' de aranjamente florale naturale și le trântesc o orătanie de aia de țevi reciclate. În parcul de lângă mall au lalele de fier, aproape de Titan au făcut ăia niște păpădii de plastic, o să le plantez aci o magnolie de oțel cu aromă de sudură. Și dacă o fură și pe aia? E și scumpă, metal, deh; mai bine o facem de pvc și o șpreiem cu sclipici. Că bine zici.
Titela Durnea
Trei au chemat să-i depene firul vieții. Să ai trupul mlădios ca lujerul și chipul frumos ca florile ei, i-a ursit prima. Să fii iubită de toate regatele lumii, i-a ursit a doua. A treia, privind cu jind cupele cu nectar ale celorlalte (pe-a ei o vărsase slujnica) șuieră printre dinți: să ai pântec sterp precum pământul crăpat, să-ți lepezi degrab frumusețea și să-ți acoperi trupul cu lacrimi. Și-a înflorit prințesa, cucerind regi și regate. Curând apoi, stearpă și părăsită, și-a acoperit cu frunze inima înnegrită.
