În aglomerația din metrou stau aplecată peste o fată care-și butonează intens telefonul și-o văd într-o poză din Viena unde scrie: dragilor, storyteller-ul vostru preferat tocmai a aterizat. Abia așteptam să vă descriu gustul divin al lui Sacher, îmi ling buzele și mă simt ca Charlie în fabrica de ciocolată. Îmi ascund râsul în punga cu covrigii cumpărați de la Dristor, miros teribil. Mă privește cu ochii umezi de foame. Îi dau unul și-i urez poftă bună, că merge bine ceva sărat după atâta tort.
Iulia Biro
Păi da, se poate așa ceva. Am o afacere cu scris scrisori. N-am mulți clienți, dar cei pe care îi am sunt buni și-mi dau mult de muncă. Am și avut recomandări serioase. După bursa doctorală de cinci ani la Palermo, sunt înalt specializat în domeniu. Scrisorile mele sunt opusul scrisorilor de dragoste. Pe scurt, obiectul meu de activitate constă în Amenințări, Ultimatumuri, Recuperări. Acronimul ăstora dă numele firmei. Livrez prompt, discret. Și convingător - era cazul, după atâta școlit în scriere creativă.
Varinia Mitrea
Doctorul oftează dezamăgit, în timp ce se plimbă cu stetoscopul rece pe capul meu: ecranomanie, o boală extrem de gravă care afectează tot mai mulți oameni. Ies din cabinet și citesc rețeta lui: consumă de trei ori pe zi litere care îți hrănesc imaginația și sufletul. Acum îmi cumpăr litere, le fierb, le scurg bine și le amestec cu sos roșu. Presar brânză rasă peste ele, ierburi și mirodenii pentru un plus de aromă și culoare, apoi le mănânc cu lingura sau cu furculița.
