Tradiţia folclorică
În plan sonor, aspectul cosmopolit şi variat al tipurilor de manifestări muzicale conferă muzicii din Malta, aşa cum se înfăţişează ea astăzi celor ce vor să o asculte - specialişti sau simpli melomani - un aspect spectaculos, plin de prospeţime. Dar să le luăm în ordine. În primul rând mixtura dintre tradiţia siciliană şi cea arabă - malteza fiind unica limbă cu un fond preponderent arab (restul aparţinând influenţelor engleză, italiană şi franceză) care se scrie cu caractere latine - a creat o multitudine de tipuri de cântări tradiţionale din care astăzi cea mai răspândită este ghana (pronunţat "ana"), voce acompaniată de chitară. Această muzică îmbracă fie o formă octosilabică bogat ornamentată (La Bornemiza), fie este un comentariu armonic al unei poezii scrise (tal-fatt), fie se prezintă ca un text improvizat, cu caracter social cotidian (spirtu pront), discursul muzical desfăşurându-se de cele mai multe ori în contradictoriu între doi sau mai mulţi cântăreţi ocazionali şi devenind un fel de "ceartă muzicală" extrem de pitorească (care mai poate fi întâlnită în lume în zonele preorăşeneşti din Mozambic).
Centrul pentru creativitate de la St James Cavalier găzduieşte seri de ghana din când în când, iar această muzică se cântă şi în cadrul unor evenimente. Grupuri profesioniste, precum Etnika - condus de Andrew Alamango - preiau aceste orientări încă vii din muzica tradiţională malteză, încercând să le înveşmânteze într-o formă contemporană. Muzica lor, utilizând tradiţionalele cimpoaie, instrumente de suflat şi percuţie populare, făcea la un moment dat parte din viaţa cotidiană a insulei şi se cânta în contexte sociale variate, de la nunţi la înmormântări, sau era cântată de vânzătorii ambulanţi. Etnika reinterpretează această moştenire muzicală unică pentru a o transmite publicului contemporan.
Între big-band şi fanfară
La acestea se mai adaugă - şi aici va apărea şi motivaţia de insulă a luminii - influenţa britanică a muzicilor militare, fanfara (de fapt o combinaţie între ansamblul de suflători şi Big Marching Band) devenind o instituţie în viaţa culturală a fiecărei parohii - în contextul în care doar în insula Malta există în jur de 365 de biserici şi catedrale catolice. Orchestra devine astfel punctul central al vieţii culturale şi principal mijloc de "consum" al energiilor creatoare. Cu prilejul sărbătoririi hramului acestor biserici de care aparţine cel puţin o astfel de fanfară apare o emulaţie de o amploare nemaiîntâlnită. Astfel, pe bază de voluntariat, se creează premizele unui spectacol unic, ce durează o săptămână întreagă, cu momentul culminant în noaptea de sâmbătă spre duminică, în care statuia de aur sau argint a sfântului sărbătorit este plimbată pe străzile bogat pavoazate cu ghirlande, drapele imense, tapiserii, statui multicolore, în lumina orbitoare a focurilor de artificii - adevărate demonstraţii de virtuozitate pirotehnică, declanşate atât sus pe cer cât şi la nivelul solului. Explozia neîntreruptă începe în timpul zilei şi bineînţeles, ca un corolar sonor, procesiunea este acompaniată de acordurile ample ale fanfarei ai cărei membri fie cântă în marş, fie susţin programe artistice de o surprinzătoare varietate şi complexitate repertorială în ample şi fastuos ornate foişoare instalate în piaţetele minuscule aflate la tot pasul.
Pot fi astfel ascultate de la prelucrări ale unor arii celebre din opere, la teme din muzica de film, iar mai nou, chiar cantate cu cor şi solişti compuse în stil romantic de compozitori autohtoni mai mult sau mai puţin ocazionali. Inimoşii membri ai acestor orchestre, precum şi cei din cor, sunt în exclusivitate amatori. Aceştia primesc instrumentul gratuit din partea orchestrei ale cărei evidente valenţe de instituţie culturală se manifestă şi prin oferirea de lecţii pentru noii instrumentişti aspiranţi la un loc în fanfară. În schimbul acestor facilităţi, noii membri îşi iau angajamentul de a participa la toate acţiunile ansamblului, cotizând de asemenea la întreţinerea financiară a acestuia.
Şi pentru că tot vorbim de această dimensiune financiară a muzicii malteze, nu putem trece în călătoria noastră prin ambientul sonor din arhipelag peste importanţa (poate prea mare, după unii muzicieni autohtoni) pe care clasa politică o acordă prezenţei malteze la Eurovision, prezenţă remarcată şi de publicul românesc, mai ales datorită "generozităţii de 12 puncte" - unică, de altfel - pe care juriul maltez a avut-o faţă de melodiile româneşti, la câteva din ediţiile trecute. Din fericire însă, există şi manifestări festivaliere care se bucură de aprecieri unanime, precum Malta Jazz Festival din luna iulie, care pe durata a patru zile găzduieşte în fiecare an muzicieni de "top 10" ai momentului din întreaga lume.
Clasic şi jazz
Aşadar, dacă sunteţi iubitor de muzică şi vreţi să petreceţi o seară a sejurului în Malta în concordanţă cu această pasiune, veţi avea de unde alege. În afara festivalurilor muzicale majore pe care le găzduiesc insulele malteze de-a lungul anului, există şi o serie de evenimente muzicale săptămânale. În bisericile baroce au loc regulat recitaluri de orgă, iar concertele simfonice se desfăşoară în locuri cu semnificaţie istorică precum Manoel Theatre sau St. James Cavalier. În capitala Valleta se petrec mai multe festivaluri anuale: Valleta Baroque Festival, Summer Arts Festival sau Opera Festival. O poziţie privilegiată o are consacratul Malta Jazz Festival, intrat de mai bine de zece ani în circuitul festivalurilor estivale de jazz europene, care se desfăşoară într-o locaţie superbă sub bastioanele din Valleta, priveliştea deschizându-se asupra impresionantului Grand Harbour. În afara festivalului, există seri de jazz şi la Cavalier sau în mai multe cafe-baruri. Un alt eveniment important este Choir Festival din noiembrie, care atrage coruri internaţionale şi locale într-o competiţie informală şi plină de viaţă.
Alte argumente sunt de prisos pentru a vă convinge despre intensitatea vieţii muzicale a unei ţări-insulă de dimensiunile Bucureştiului. Imaginea finală este cea a unui peisaj sonor bogat şi eterogen, cu părţile sale pe alocuri chiar mai strălucitoare decât focul de nestins al artificiilor malteze.
(Oltea Şerban-Pârâu şi Virgil Oprina)
PS: Dacă doriţi să îi spuneţi părerile şi propunerile voastre pentru această rubrica Oltei Şerban-Pârâu, puteţi să o contactaţi la [email protected].