În ultima vreme asistăm la o reconsiderare a valorilor dramaturgiei autohtone

Maia Morgenstern, născută la 1 mai 1962, în București, este actriță română de film, radio, scenă, televiziune și voce, directoarea Teatrului Evreiesc de Stat. Este una dintre cele mai cunoscute actrițe din România în circuitul internațional și a fost distinsă cu numeroase premii, precum Ordinul național "Pentru Merit" în grad de Comandor (1 decembrie 2000) "pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României", Ordinul Artelor și Literelor în grad de Cavaler (Franța, 2012), Ordinul Național "Pentru Merit" în grad de Mare Ofițer (România, 2018). Din filmografia sa fac parte titluri precum Secretul lui Bachus (1984), Maria și marea (1989), Marea sfidare (1990), Rămânerea (1991), Balanța (1992), Cel mai iubit dintre pământeni (1993), Trahir (1993), Nostradamus (1994), A șaptea cameră (1995), Privirea lui Ulyse (1995), Fiii Witman (1997), Omul zilei (1997), Triunghiul morții (1999), Patul lui Procust (2001), Patimile lui Hristos (2004), Orient Express (2004), "15" (2005), Eva (2010), Sânge tânăr, munți și brazi (2010), La fin du silence (2011), The Secret of Polichinelle (2013), Domnișoara Christina (2013), #Selfie 69 (2016), Veni Vidi Fugi (2016), High Strung (2016).

Liviu Malița: Dramaturgia românească din perioada comunistă este, după 1989, puțin prezentă în repertoriile teatrelor. Care credeți că sunt explicațiile?
Maia Morgenstern: Cu mare plăcere vreau sa răspund întrebărilor dumneavoastră. Mi se pare un subiect sensibil și important. Trebuie să recunosc faptul că aveți dreptate: dramaturgia românească "de dinainte" este foarte puțin reprezentată / prezentă în repertoriul teatrelor. Poate în ultima vreme începem să asistăm la o reconsiderare a valorilor dramaturgiei autohtone. Și nu mă refer aici la Caragiale: teatrul lui mi se pare că a fost prezent permanent, indiferent de context.

Iată, un singur exemplu (sunt convinsă ca sunt multe altele): Teodor Mazilu. Un autor genial, pe nedrept, consider eu, uitat. Sau insuficient jucat. Trebuie, însă, sa amintesc că dl. Victor Ioan Frunză a montat recent spectacole formidabile după textele lui Mazilu.

L.M.: Ca manager de teatru, ați fi interesată de un proiect de promovare a acestei dramaturgii? De ce?
M.M.: Evident, sunt interesată să montez spectacole după textele autorilor români.

L.M.: Există vreun rol din această dramaturgie pe care vi-ar plăcea să-l interpretați? De ce?
M.M.: Da. Vidra din Răzvan și Vidra.


Acest text face parte din volumul Să nu privești înapoi. Comunism, dramaturgie, societate, apărut în anul 2022 la Editura Presa Universitară Clujeană, volum care poate fi achiziționat de la libraria.ubbcluj.ro/produs/sa-nu-privesti-inapoi/.