Ultima petrecere

Clare Mackintosh a lucrat 12 ani în poliție, apoi a fost jurnalist independent și consultant social media. A scris thrillere care au primit numeroase premii și au ajuns toate bestsellere Sunday Times și New York Times. Cărțile ei au fost traduse în 40 de țări și au fost vândute în peste două milioane de exemplare în întreaga lume. Clare locuiește în nordul Țării Galilor, împreună cu soțul și cei trei copii. De aceeași autoare, la Editura Trei au apărut Te las să pleci, Te văd, Lasă-mă să mint și După sfârșit, precum și Dublura, pe care o semnează alături de Sophie Hannah, B.A. Paris și Holly Brown. O puteți urmări pe claremackintosh.com, facebook.com/ClareMackWrites și @ClareMackint0sh.
La miezul nopții, unul dintre ei este mort.
Până dimineață, toți sunt suspecți.
Este cea mai tare petrecere... dar nu toată lumea a venit să se distreze.
De Revelion, Rhys Lloyd are casa plină de musafiri. Căsuțele lui de vacanță de pe Lacul Oglinzii au succes, iar el a invitat tot satul să vină să bea șampanie împreună cu noii vecini bogați. Însă la miezul nopții, Rhys plutește fără viață pe apele înghețate ale lacului. În prima zi a anului, Ffion Morgan are un sat întreg de suspecți. Micuța comunitate este căminul său, așa că suspecții sunt vecinii, prietenii și familia ei - iar Ffion are și ea secrete de apărat. Cu minciuni descoperite la fiecare colț, curând întrebarea nu mai e cine a vrut să-l vadă pe Rhys mort... ci cine l-a ucis până la urmă. Într-un sat cu multe secrete, crima este doar începutul.

Primul volum din seria Ffion Morgan
Bestseller Sunday Times

M-am îndrăgostit de curajoasa și complicata detectivă Ffion Morgan și cred că și cititorii o vor iubi. (Ruth Ware)

Un amestec superb de thriller psihologic și roman polițist. Un portret captivant a doi oameni sfâșiați se combină cu întorsături de situație credibile, iar autorul surprinde perfect plictisul unui loc unde bârfa poate distruge vieți. (Publishers Weekly)

Straturi de context istoric și social dau profunzime farmecului acestui mystery glacial, a cărui acțiune se petrece în nordul Țării Galilor. Veniți să cunoașteți personajele interesant de disfuncționale; rămâneți să le ovaționați din toată inima. (Kirkus Reviews)

Acest roman minunat îl duce pe cititor - prin întorsături de situație și piste false din belșug - în profunzimea unei comunități. Ficțiunea crime este mult mai bună acum, cu Ffion Morgan. (First Clue)


8 2 IANUARIE / FFION

- Deci s-a sinucis?

Ffion se uită la ceas. O să întârzie la întâlnirea cu Leo.
- Mamă, știi bine că nu pot vorbi despre caz.
- Nici măcar cu mama ta?

Elen împăturește rufele proaspăt spălate; lângă ea se află o cană cu ceai care se răcește. Nu e făcută să stea locului. Din când în când, Seren o mai convinge să se uite pe Netflix, dar după 20 de minute începe să se foiască și să-și caute ceva de făcut.
- Mai ales cu mama mea. Știe toată lumea că mă ocup de caz și o să te întrebe toți.

Ffion își ține în echilibru pâinea prăjită în palmă și întinde stângaci marmeladă pe ea cu mâna cealaltă.
- Plât , Ffion!
- Nu mai e nevoie să o spăl.

Ffion își termină felia de pâine din patru mușcături și scutură firimiturile în chiuvetă.
- Le-aș spune că nu știu nimic.

Ffion pufnește.
- Ești o mincinoasă groaznică, mamă. Ți s-au înroșit urechile.
- Ai fi surprinsă ce știu și nu ți-am spus.

Elen împăturește ultima haină și ia coșul pentru rufe în mâini.
- Lumea zice că îl urmărea cineva. De la Londra.

Ffion își ia geaca pe ea.
- Lumea poate să zică orice vrea.
- Deci înseamnă că nu căutați pe cineva de pe-aici, nu-i așa? Dacă l-a omorât cel care îl urmărea?
- Pa, mamă!

Ffion închide hotărâtă ușa. Dumnezeule, chiar trebuie să-și găsească alt loc unde să stea. Și-ar fi putut închiria ceva când se despărțise de soțul ei, numai că fusese foarte ușor să se întoarcă acasă, iar cele două săptămâni pe care plănuia să le petreacă aici s-au transformat, cumva, într-un an întreg. Recunoaște rușinată că e plăcut să aibă cineva grijă de tine, dar... ei bine, se dovedește că ce-i prea mult strică.

A stabilit să se vadă cu Leo la lac, așa că-și lasă Triumphul în fața casei. Abia a ieșit pe poartă când Elen răcnește după ea. Se întoarce și-și vede mama în papuci, alergând pe cărare. De o parte și de alta, tulpinile uscate de verbină atârnă ca niște schelete, iar culoarea din timpul verii de mult dispărută. "Resălbăticire" își numește Elen atitudinea față de grădinărit.
- Mamă, pe bune? Nu pot să-ți spun...
- Tocmai a sunat Glynis. Au luat-o niște jurnaliști la întrebări.
- Și?

Ffion tresare la răspunsul instinctiv. Ce naiba, are 14 ani? Nu-i mai rămâne decât să plângă după un trening Juicy Couture și să refuze să-și mai facă ordine în cameră.
- Spune-i că o să trimit un agent în uniformă.
- Ffi, îi bat la ușă. E speriată de-a binelea.

Ffion oftează.
- Bine, mă duc acum.
- Diolch, cariad!

Asta-i problema când stai printre ai tăi: ești polițistul la care vine toată lumea, pentru orice, de la obiecte pierdute la crime. Nu că ar fi prea obișnuite crimele, așa nu-i de mirare că presa adulmecă prin jur. Iar Rhys este - a fost - băiatul de aur, firește. Ieri, numele său era în tendințe pe Twitter, fanii împărtășind povești cu momentele când l-au văzut pe viu.
@BigCSurvivor: #RhysLloyd a trimis această partitură semnată pentru licitația noastră.
@WestEndFan68: I-am cerut lui @RhysLloydSings un scurt tur de culise pentru aniversarea mamei. Ne-a invitat pe toți la petrecerea de după spectacol!
@Nat_Strict: Iată-l pe uimitorul @RhysLloydSings când i-a surprins pe copiii din secție cu un concert de Crăciun. Odihnește-te în pace, #RhysLloyd - ai fost unul dintr-un milion.

Măcar de-ar fi știut ei adevărul!

Ffion a citit fiecare tweet primit de Rhys în ultimii doi ani. Știe că se ocupă echipa de tehnicieni, însă voia să vadă și ea. Intră și acum pe Twitter, în timp ce merge pe strada principală către magazinul de bricolaj al lui Glynis, dând scroll până la ultimul tweet agresiv primit de Rhys, în Ajunul Anului Nou. E scurt și la obiect.
@RhysLloyd5000: VEDEA-TE-AȘ MORT.

Locul unde se află magazinul lui Glynis i-ar fi sărit în ochi, chiar dacă nu l-ar fi știut cum își știa propria casă; chiar dacă nu și-ar fi petrecut majoritatea weekendurilor moșmondind la vreuna dintre misiunile lui taică-su de reparat mașina de tuns iarba sau de montat vreo mașină de spălat. N-a mai fost înăuntru de ani buni și, pe măsură ce se apropie, picioarele își încetinesc ritmul.

Doi bărbați stau în fața magazinului, unul îmbrăcat cu o haină neagră de lână și un fular în dungi, celălalt cu o cămașă matlasată groasă pe sub o vestă cu buzunare pline până la refuz. Al doilea are și o cameră pe umăr și un microfon de exterior montat în vârful unei extensii.
- Nu vrem decât să vă punem câteva întrebări, doamnă Lloyd.

Fular-în-Dungi bate la ușă.
- Ne pare foarte rău pentru pierderea suferită! strigă el, ca și cum abia acum s-ar fi gândit să adauge acest lucru.
- Hai să mergem la directorul școlii! Ne întoarcem mai târziu aici, propune cameramanul.

Ffion traversează strada și arată către un semn pe care scrie "ar gau".
- Magazinul e închis azi. În semn de respect, adaugă ea cu subînțeles.
- Îl cunoșteai pe Rhys Lloyd?

Reporterul trece direct la subiect, în vreme ce colegul său își pregătește deja aparatul de filmat.
- De asta vă aflați aici? întreabă Ffion și se încruntă. Credeam că o să fiți la priveghi.
- Ce priveghi?
- Sus, pe Pen y Ddraig. E o cărare care pleacă de la lac și, pe la jumătate, e o căsuță de piatră unde cânta Rhys, până a fost descoperit. Cineva a aprins o lumânare în amintirea lui și acum s-au strâns cu sutele acolo. Organizează un fel de ceremonie în dimineața asta, ca să poată să cânte copiii în amintirea lui.

Ffion închide scurt ochii, ducându-și palma desfăcută la inimă.
- O să fie foarte frumos.

Pentru doi bărbați care nu sunt tocmai în cea mai bună formă, par să se miște surprinzător de repede.

Ffion o ia înapoi și se îndreaptă către lac, unde Leo o așteaptă deja.
- Scuze, o dimineață ceva de speriat!
- Ai stat târziu aseară?

Ffion și-a petrecut seara urmărind reluări din Call the Midwife, în vreme ce Seren s-a ascuns în camera ei și s-a uitat pe YouTube, iar maică-sa s-a ocupat de contabilitatea căsuțelor de vacanță, însă acum se trezește că-i aruncă un zâmbet pieziș lui Leo; genul de zâmbet care spune Nu-i așa c-ai vrea să știi? A devenit un obicei să-și confirme reputația; Ffion Wyllt cea de demult. Comparația îi provoacă fiori.
- Ești bine? Arăți de parcă tocmai faci un atac cerebral.

Leo dă din cap spre hangar.
- Care-i treaba cu Steffan Edwards?
- Afacerea e aici dintotdeauna. Aglomerat vara, complet mort iarna, ca mai toate locurile din jur. Steff a preluat afacerea de la tatăl lui acum câțiva ani.
- E de încredere?

Ffion pornește spre hangar.
- Absolut.

Se apleacă să adune de pe jos o sticlă de vodcă din fața ușii atelierului.
- Dacă nu cumva a băut ceva.

Când a murit Steffan Edwards senior, tânărul Steff a ținut-o tot într-o beție cinci zile. Sătenii s-au arătat plini de înțelegere, însă când acesta a vomitat la botezul lui Emyr Williams, au hotărât că e prea mult. Au organizat o intervenție și, indiferent ce s-a spus acolo, a fost suficient ca să-l facă pe Steffan Edwards să lase băutura.

Până acum.
- Ce mai faci, Steff? i se adresează Ffion.

Bărbatul are ochii injectați și, cu toate că nu pare beat, cu siguranță nici prea treaz nu e.
- Anchetați moartea lui Rhys Lloyd, nu? Nu comentez.
- De fapt, aveam nevoie de sfatul tău.

Flatarea dă mereu roade.
- Nimeni nu cunoaște lacul mai bine ca tine.

Steff se oprește din treabă, însă își ține în continuare pumnul strâns în jurul cheii fixe.
- Victima a ajuns lângă debarcader ieri-dimineață, spune Leo. Credem că a stat în apă mai puțin de zece ore. Dacă a intrat în lac la The Shore, ar fi putut...
- Victima? Omul ăla doar victimă nu era!
- Putea să-l ducă apa până la debarcader?

Steffan nu răspunde.
- Domnule Edwards, e o anchetă a poliției, insistă Leo.

Meșterul își ferește privirea, apoi ridică din umeri.
- Există un curent. Trece pe lângă The Shore. Dacă ar fi intrat pe-acolo, ar fi ajuns pe fundul apei, nu tocmai lângă debarcader.

Leo deschide o imagine din satelit cu Llyn Drych pe iPad și scoate un creion digital din buzunar.
- Poți să-mi arăți direcția curentului? Unde ar fi ajuns vict...

Se oprește, apoi completează:
- Unde ar fi trebuit să se afle defunctul ca să ajungă aici?

Face o cruce roșie peste debarcader, apoi îi întinde creionul lui Steff.

Acesta se apleacă peste hartă, răspândind un nor de alcool răsuflat și sudoare, și trasează o serie de linii curbe pe ecran.
- Ar fi trebuit să fie mai sus. Aici. Sau aici.
- Poți să-mi arăți punctele de acces? Unde ar putea ajunge și un vehicul?

Steffan mai face vreo 10-12 cruci pe marginile lacului, micșorând și mărind imaginea, apoi mișcând-o pentru a găsi golfulețele pe care le caută. Trasează o cruce mai mare în mijlocul lacului.
- Cel mai probabil a ajuns în apă aici.
- Dintr-o barcă? întreabă Leo.

Ffion ridică o sprânceană. Bravo, Einstein!
- Ai avut vreuna închiriată? i se adresează ea lui Steff, deși știe deja răspunsul.

E iarnă: hangarul nu e deschis decât pentru reparații. Dacă Rhys a fost omorât pe o barcă, nu era una dintre cele de-aici.
- Avem cum să aflăm ce ambarcațiuni s-au aflat pe lac de revelion? se interesează Leo.

Ffion se plimbă prin încăpere, până la un banc de lucru folosit ca birou, de unde ia un registru A4 albastru. Steffan ori nu o vede, ori nu-i pasă.
- Nu-s paznicul lacului. Nu sunt prea mulți care să vrea să navigheze în perioada asta, însă Llyn Drych nu se închide complet. Mereu ies în larg câteva bărci, dacă e o zi frumoasă.

Fiecare însemnare din registrul albastru acoperă două pagini: data și numele proprietarului în stânga, lângă marginea paginii, urmate de un rezumat al problemei și soluția lui Steffan. În dreapta, pe pagina cealaltă, sunt coloane cu costul reparațiilor și data ieșirii din atelier. Ffion răsfoiește paginile până la finalul lunii decembrie. Vede câteva nume pe care le recunoaște și mai multe cu adrese aflate mai departe, ale unor proprietari de vase ancorate aici. E o metodă meticuloasă - chiar dacă de modă veche - de-a ține evidența reparațiilor, însă tot ce-i dezvăluie lui Ffion este ce vase nu s-au aflat pe lac, nu care au fost în larg. Fotografiază cele două pagini care acoperă perioada dintre Crăciun și revelion, apoi pune la loc registrul.
- Mulțumim pentru timpul acordat!
- Dacă l-aș fi găsit eu, l-aș fi împins înapoi în apă și l-aș fi lăsat să-l mănânce peștii.

Steffan se împleticește lângă barcă, iar cheia îi cade din mână cu un zăngănit pe podeaua de beton.
- Rhys Lloyd nu-i deloc o pierdere pentru Cwm Coed.
- Ar trebui să se ocupe de bărci într-o asemenea stare? Nu cumva încalcă vreo lege, ceva? întreabă Leo după ce pleacă de la hangar.
- Ba probabil că da.

Iau mașina lui Leo până la The Shore. Pe bancheta din spate se află un scaun pentru copii, dar nu și resturile la care s-ar aștepta ea să rămână în urma unui copil. Când Seren era mică, mașina mamei lor era un adevărat depozit de haine, stafide zdrobite, grisine sfărâmate și jucării. Leo își ține mașina cum își ține și apartamentul: strict funcțională.
- Deci fiul tău nu locuiește cu tine?
- Am făcut ceva cercetări legate de cariera lui Lloyd. În ultima vreme nu prea a avut activitate, nu? se eschivează Leo.
- N-am de unde să știu.
- Era pe val acum 10-15 ani, dar de atunci e în declin. N-a mai avut un rol în West End de cinci ani. Site-ul lui pomenește de "muncă în televiziune", dar eu n-am găsit decât vreo două reclame.
- Și care-i ideea?

Leo ridică din umeri.
- Poate că era deprimat sau își făcea griji în legătură cu banii.
- Sinucidere?
- Posibil.

Ffion își adâncește mâinile în buzunarele gecii. Sinuciderea ar fi fost un lucru prea bun pentru Rhys Lloyd.

La The Shore, în față la numărul 3, reporterul pe care Ffion l-a gonit de la magazinul lui Glynis stă de vorbă cu Ashleigh Stafford, care poartă o rochie lungă până-n pământ, mai potrivită pentru covorul roșu decât pentru Llyn Drych.
- Îi vom simți profund lipsa, zice Ashleigh în timp ce-și șterge o lacrimă.

Fular-în-Dungi se întoarce către camera de filmat.
- Și cu asta încheiem reportajul special despre moartea muzicianului Rhys Lloyd. Am stat de vorbă cu Ashleigh Stafford, al cărei cel mai recent reality-show, Stuff with the Staffords, va fi difuzat în cursul acestui an.

Mai schițează același surâs ca un rictus preț de trei secunde, apoi mimează un gest de încheiere trecându-și scurt mâna peste gât. Cameramanul își dă jos de pe umăr camera grea.
- Și asta se va difuza diseară?

Machiajul și coafura lui Ashleigh sunt impecabile.
- Așa ar trebui.
- Super!

Se întoarce spre Bobby și adaugă:
- Nu e genial, iubitule? Chiar la țanc!

Își târăște soțul după ea în casă, nu însă înainte ca Ffion să zărească jena de pe chipul bărbatului. Are impresia că Bobby Stafford e un tip cumsecade. Ce-o fi văzând la una ca Ashleigh?
O întrebare stupidă, își zice în sinea ei, în vreme ce silueta perfectă a femeii dispare înăuntru.

Leo se apropie de reporter.
- Aceasta este o proprietate privată.

Fular-în-Dungi se uită pe lângă el, la Ffion.
- Tu! Mersi că ne-ai trimis după cai morți! Mi-am distrus încălțămintea, iar Gav a făcut o întindere.
- El e Gav?

Ffion se uită la cameramanul a cărui frunte lucește de sudoare de la efortul depus pentru strângerea echipamentului.
- Nu pare în stare nici să întindă un elastic, d-apăi un tendon. Acum, după cum spunea și colegul meu, aceasta este o proprietate privată.
- Chiar așa? Atunci, chemați poliția!
- Ni-no-ni-no!

Ffion își scoate legitimația.
- Ce zici de timpul ăsta de reacție atât de scurt?

Ocolesc partea din spate a complexului The Shore. Fiecare căsuță are propria terasă ce se întinde pe toată lungimea proprietății. O balustradă de sticlă aproape invizibilă mărginește laturile fiecărei terase. Dedesubt, apa e puțin adâncă, așa că stâncile ascuțite se văd limpede sub luciul apei.

Un balcon îngust aflat la primul etaj al fiecărei căsuțe oferă adăpost pentru terasa de dedesubt, primii câțiva metri fiind astfel feriți de vecini din toate părțile. Mai mulți proprietari și-au instalat mese și scaune sub aceste fâșii acoperite, în timp ce restul terasei este dedicat șezlongurilor și unor piese de mobilier ceva mai neprotocolare.

Nicio fereastră nu are perdele. Geamurile sunt fumurii, așa că unduirile lacului se reflectă în toate seturile de uși glisante. La rândul lor, căsuțele licăresc în apa de dedesubt, bucla asta ciudată având darul s-o tulbure pe Ffion. Între terase e o distanță de circa 1,20 metri, cu scări către pontoanele plutitoare folosite în comun de câte două căsuțe.

În cortul de la numărul 1 se văd doi bărbați care desfac suluri de material. Ffion își face loc înăuntru.
- Opriți-vă imediat!
- Vă rugăm! adaugă Leo, care a venit după ea.

Ffion îi aruncă o privire, apoi se întoarce către bărbații îmbrăcați cu pantaloni de lucru bleumarin și tricouri polo; pe piept e brodat logoul firmei Markham Events.
- Inspector Morgan, Brigada de Investigații Criminale din nordul Țării Galilor, se prezintă Ffion, deschizându-și furioasă legitimația. Acest complex este obiectul unei anchete în desfășurare și ar putea fi foarte bine un loc al crimei. Cortul ăsta nu pleacă nicăieri!
- Vă pot ajuta cu ceva?

Jonty Charlton deschide ușa terasei și se încruntă la Ffion.
- Ah, tu ești! Cu ce te pot ajuta, agent Morton?
- Inspector Morgan. Le ziceam băieților că o să mai avem nevoie o perioadă de cort și că trebuie să rămână pe loc. Pentru orice eventualitate.
- La 70 de lire pe zi? întreabă Jonty. Nu prea cred.

Le face semn din cap muncitorilor, care se uită neliniștiți la Ffion.
- Ori așa, ori sunteți săltați pentru că interveniți la locul faptei.

Ffion îi zâmbește.
- Te hotărăști acum sau suni un prieten?
- O să, ăăă...

Unul dintre bărbați face un semn vag către șosea.
- Anunțați-i pe cei de la birou când e-n regulă să ne întoarcem, da?

După ce pleacă, Jonty Charlton își încrucișează brațele la piept și o fixează furios cu privirea pe Ffion.
- Presupun că poliția din nordul Țării Galilor va achita acest cost suplimentar în locul meu.
- Presupun că depinde de ce vom descoperi, răspunde Ffion pe un ton vesel. El e colegul meu, inspectorul Brady, de la Delicte Majore din Cheshire.
- Delicte Majore? Sfinte Dumnezeule! Chiar e nevoie?
- Jonty, dragule, închide ușa, că înghețăm... Ah, bună!

Blythe își face apariția în spatele soțului ei, tremurând teatral.
- Haideți, intrați, intrați!

Le face semn lui Ffion și lui Leo să intre în casă.
- Vreo veste, ceva?
- Da, intervine Jonty pe un ton sec. Afurisitul tău de cort o să ne ruineze.

Blythe lasă să-i scape un țipăt revoltat.
- Cortul meu? Tu ai fost ăla care n-a vrut să ne tropăie gloata prin casă.
- Și uite cu ce ne-am ales. Ne-am trezit cu toată lumea pe cap.

Se întoarce către Leo, ignorând-o pe Ffion, și adaugă:
- Ați aflat ce s-a întâmplat cu Rhys?
- Ancheta e în desfășurare, răspunde Leo.

Ffion se gândește că parc-ar fi unul dintre purtătorii ăia de cuvânt pe care-i vezi la știri că dau declarații fără să spună, de fapt, nimic nou. Mai ales bărbații se descurcă de minune, a constatat ea; probabil că-i ajută antrenamentul pe care-l au la spus tâmpenii.

Aruncă o privire spre lac, deși apa abia se vede prin cort.
- Unde sunt bărcile?
- Bărcile? întreabă Jonty, de parcă ar fi surprins să se trezească pe malul apei.
- Erau câteva aici pe timpul verii.

Ffion le-a văzut, trăgând de parâme. O bărcuță cu un singur catarg și două cu vâsle.
- Le ținem în hangar peste iarnă. Se strică dacă le lași afară pe vreme rea. Prea aproape de stânci.
- Blythe Spirit e a noastră, explică Blythe zâmbind. A fost numită după piesă - cea de Noël Coward, o știți? Doar că numele meu e cu "y", așa că...
- Dragă, agent Morton nu vrea s-audă toate astea.
- Inspector Morgan, bombăne Ffion.

O face dinadins, ar putea să jure.
- Iat-o!

Jonty se apropie de un mic birou pe care se află un tablou înrămat cu o barcă cu pânze nu foarte mare. La cârmă stă chiar el, iar fiul și fiica lui poartă veste de salvare roșu aprins; se cuibăresc la pieptul mamei lor, care îi strânge cu câte un braț pe fiecare.
- Una dintre fetele lui Rhys ne-a făcut poza - chiar e o fotografă foarte bună.
- Și celelalte? întreabă Leo.
- Nu-s decât niște bărci cu vâsle, răspunde Jonty. Pe Dee Huxley nu cred că am văzut-o vreodată ieșind cu a ei - o acaparează cei doi Northcote toată vara, din ce-am observat eu.
- Vrei să zici Clemence și fiul ei Caleb? întreabă Leo. De la numărul 4?
- Da. Și, firește, Rhys are barca verde din capăt. O avea. Hristoase! Scuze! Tipul de la hangar - cum îl cheamă?
- Steffan Edwards, răspunde Ffion.
- Corect! replică Jonty, de parcă tânăra ar fi trecut un test. A reparat-o ca dar pentru fetele lui Rhys, s-o aibă în vacanțele de vară.