*
Ungaria, o țară fără de care România nu ar exista așa cum există azi. Ungaria superlativelor românești; pozitive sau negative, depinde de preconcepțiile fiecăruia, dar în niciun caz cumpătate, și chiar mai rar în cunoștință de cauză.Nu mă încumet eu să încerc să schimb cutume milenare (ajunse în prezent de vreo 150 de ani), ci încerc să scriu despre Ungaria care nu e nici cel mai bun, nici cel mai rău din multele universuri paralele, născocite de minți asemănătoare.
În primul rând, să stabilim de ce vorbim despre Ungaria și nu despre maghiarime: ungurul e maghiar și invers, la fel cum neamțul e german. Apropo: cuvântul "neamț" provine din maghiară. "Nehmet!", adică "Luați!" zice legenda c-a zis regele Géza al II-lea, când (pe la mijlocul secolului XII) a înmânat diploma regală coloniștilor sași aduși de prin zona Luxemburgului și a Valoniei de azi. Iar nobilii maghiari, crezând că nația asta ciudată se numește așa, au început să le zică "német". Cuvânt preluat și transformat, conform foneticii românești, în "neamț".
(În realitate, cuvântul "neamț" a intrat în maghiară și-n română din limbile slave, dar legenda sună mereu mai interesant).
Termenul "Ungaria" din majoritatea limbilor occidentale provine din exonimul dat ungurilor, confundați cu hunii sosiți în Europa cu vreo jumătate de mileniu înainte. Ungarn, Hungary, Hongrie. Noi ne numim "magyar" și acest endonim a fost preluat de puține limbi: Maçaristan, Madarsko și alte câteva. Uitați de vrăjelile cum că ungurii din Ungaria sînt unguri iar cei din Ardeal sînt maghiari!
Da, în Ardeal trăiesc pe lângă maghiari și secui, care vorbesc (varii) dialecte secuiești ale limbii maghiare. Ei sînt pentru noi ca oltenii, bănățenii sau moldovenii din România. Ei sînt secui doar văzuți de dinăuntru, din maghiarime; văzuți din afară ei sînt maghiari. Sau... unguri.
Ungaria și România se întrepătrund. Granițele politice sînt ferme, cele culturale se dizolvă. Unde începe Ungaria? La Brașov, în colțul estic al goticii europene? Lângă Constanța, la Ojtoz (Oituz)[i] într-un mic sat unde s-au stabilit ceangăi în perioada interbelică și se vorbește o maghiară arhaică chiar și în ziua de azi? Unde sfârșește România? La Nagykanizsa, în sud-vestul Ungariei, unde au ajuns băieșii[ii] români (fugiți din Muntenia în Ardeal și de acolo mai departe în Ungaria)? Sau la Pozsony (Pojon, Presporok, Bratislava) unde a murit Nicolaus Olahus, episcop romano-catolic de origine română? Sau poate la Buda sau la Visegrád, unde domnea regele de origini românești, Matia Corvinul?
Ungaria? E un pic România, așa cum România e și ea un pic Ungaria. "Suntem al naibii de diferiți!" (ne tentează gândul), până ce ajungem prin Portugalia și atunci ne minunăm cât de asemănători suntem, în comparație cu portughezii atlantici.
Perspectiva. Încearcă să treci dincolo de îndoctrinarea cea de toate zilele. Vezi o țară mică după ce treci de Nădlac sau de Borș. Depinde pe unde-o iei: dac-o apuci pe autostrăzile multe și bine întreținute, zici c-ai ajuns în miezul Europei. Pe drumurile secundare zici că ungurii și-au păstrat căile de retragere spre Mongolia. Mergi la Balaton, "marea maghiară" c-un zâmbet pe buze: hai să văd și balta aia. Ajungi și rămâi mirat de nivelul înalt al serviciilor, dar și de prețurile mult inferioare celor de pe litoralul românesc (care au contribuit la înflorirea Coastei de Aur de la vecinii bulgari). Mergi mai departe și ajungi pe coasta croată, cu servicii și mai bune decât la Balaton și cu prețuri chiar ceva mai mici.
Intri într-un supermarket, te miri că-i ca acasă. Produse similare, prețuri perfect comparabile. Cauți brânzeturi: la jumătate din ceea ce cauți, nici numele nu-l găsești în dicționarul de buzunar. La cealaltă jumătate, produsul lipsește de pe raft. Vrei măsline, găsești de două feluri: negre și verzi. Nu tu ciorbe, nu tu mititei. Ce dracu' mănâncă ungurii ăștia, că numai cu gulaș (gulyás) nu poți îngrășa atâția unguri grași câți vezi pe stradă?!
Ajungi la secția cârnaților și vezi o exuberanță la care n-ai visat vreodată. Supă de fasole, grea, cu ciolan; fripturi de udat cu vinuri bune; tăiței cu brânză dulce și smântână, cu bucăți de slănină prăjită (túrós csusza) și multe alte. Vii de Crăciun? Același miros de sarmale se așterne peste palatele bulevardului Andrássy din Pesta ca și peste casele burgheze de pe coasta Rinului sau ale mujicilor ucraineni.
Dacă vrei să cauți argumente de ce Ungaria e cel mai prost loc din univers, rămâi pe Facebook și te vei elucida de îndată. Dacă vrei să vezi de ce nu este Ungaria nici cel mai fain, nici cel mai prost loc în care să-ți petreci un sfârșit de săptămână, o vacanță, un an sau o viață, atunci hai și pune-te în mașină, că numai până la Borș e greu. De acolo ai autostradă.
Notă: Dacă vreți să contribuiți la această rubrică, vă așteptăm propunerile (nu ezitați să vorbiți și despre aceeași țară, din altă perspectivă). Detalii despre ce ne puteți propune aici.
[ii] O muzică populară cântată inițial de un grup folcloric de băieși (beás cigányok) din Nagykanizsa, în clip fiind prezentat corul studenților dintr-o școală rromani din Pécs, în sudul Ungariei. În limba "băieșă" (sic!) este explicat textul de lângă clip: