Ok, imediat plecăm. Auzi, Crezi că bluzița asta se asortează cu culorile echipei noastre? Hmm, mai bine s-o schimb. Of, grăbit mai ești. Nu vezi cum îmi stă părul? Nu pot să mă duc așa printre oamenii ăia. Ho, nu mai ofta că imediat sunt gata. Stai să-mi iau și o păturică, dacă mi se face frig. Știi la ce mă gândeam? Hai să luăm o minge de a ta, dacă li se sparge a lor, sau niște apă, poate li se face sete. Cum adică au acolo. Lasă că nu se știe niciodată. Ce? Cum adică s-a terminat. Nici n-am apucat să mă încalț.
Iulia Biro
Meciul de azi s-a dovedit mai bun decât orice film care a rulat la Căminul Cultural vreodată. Primo, pe stadion, cum îi zice primarul, totul a fost colorat, de la costumele jucătorilor la îndemnurile strigate de pe margine. Secundo, la pauză, DJ Tractor a băgat un mix de refrene din telenovele și manele, cântau jucătorii și publicul de a trebuit lungită pauza. Tertio, fundașul Ion i-a tras un pumn în nas portarului Gicu, i-a dat șortul jos și l-a fugărit pe tot terenul, urlând să-i lase în pace nevasta, că-i taie p
Cristian Palade
nu e ca-n curtea școlii, unde suprafața e de beton și fiecare cădere îți aduce vânătăi, contuzii, julituri, fisuri; nu ai tribune și nici spectatori; regulamentul e haotic și uneori se mai lasă și cu bătaie; meciurile se termină, fie seara târziu, fie când te cheamă părinții în casă; și, cireașa de pe tort, nu câștigi absolut nici un ban. Pe stadion ai iarbă moale, regulament ca la carte și spectatori; pe deasupra mai ești și faimos, iar banul e ban. Ah, Doamne, ce dor mi-e de curtea școlii cu juliturile ei cu tot.
