15.06.2024
Bei bere și stingi cu whisky. Nu cred că e cea mai bună combinație la băuturi, dar la fotbal sper să meargă. Germania nu e ce-a fost, iar Scoția nu a fost niciodată ceva, în fotbal.

Am așteptat cu interes începutul lui Euro 2024. Am rezervat și o masă undeva la o terasă pe plajă, dar furtunile din zilele astea mi-au dat planul peste cap. Așa că am făcut puțin curat prin casă și i-am invitat pe prieteni pe la noi.

Prietenii noștri sunt un cuplu foarte frumos, fără copii, pasionați de sport, de mișcare în general. Pizza ajunge prima, cu berile veneau ei, whisky-ul îl dădeam noi. Gabi este ascunsă în spatele lui Ady care ne spune că nu a mai putut răbda să stea la umbra papucului soției și și-a impus punctul de vedere de Bîrlad. Se dă la o parte și o văd pe Gabi cu un ochi vânăt, un plasture care îi acoperă arcada spartă, mâna imobilizată într-o orteză de abducție a umărului. Nu mă pot abține să nu o cert, tu și bicicletele tale, că nu vă mai potoliți. După ce mă dezmeticesc puțin din șoc, o întreb cum s-a întâmplat. Un copac căzut, o creangă care era să îi scoată un ochi, tras de ghidon, nimerit într-o groapă de pe marginea drumului, proiectat peste bicicletă. Locul acțiunii - Crișan, în Deltă. Povestea continuă cu bătut la poarta unor necunoscuți unde își lasă bicicletele, o femeie care își lasă toată treaba și îi duce cu mașina la șalupa de Tulcea. Șase copci, o radiografie, reducerea unei luxații de umăr de către un medic priceput.

Mi-am schimbat puțin impresia despre acel spital. De acolo merge și face RMN de umăr, apoi un drum la București. Cărarea era bătută că mai suferise un accident la genunchi, de-acolo și reacția mea exagerată când am văzut-o.
- Deci, Dora, la ce te gândești prima oară când vezi o femeie cu ochiul vânăt?
- Că a mâncat bătaie de la soț. Violența domestică e primul gând și asta pentru că este foarte frecventă.
- Da, să știi că așa e. Ne-am întors în Deltă și a venit o bătrână care s-a apropiat de mine. A făcut un gest ca de alinare. "Ei, bicicletă, câte minciuni nu am zis și eu la viața mea!" După masă ieșim să ne plimbăm prin Crișan ținându-ne de mână. Trei bătrâne pe o bancă își dau coate să se facă atente una pe alta, să nu piardă cumva spectacolul.

Începe festivitatea de deschidere a Euro 2024. Sunt dezamăgită. Mă așteptam la o defilare a echipelor ca la olimpiadă sau măcar un sincron mai organizat, anii de sub Ceaușescu nu se lasă uitați.

Scoția nu are nicio șansă. Nu are ce să caute la un turneu final, zice Adrian. Aflu că nu au fost dintotdeauna atâtea echipe la campionatul european. Până în 1980 au fost doar patru echipe. În 1980 numărul echipelor a fost mărit la opt, iar in 1996 a crescut din nou, la 16 echipe. În cele din urmă, în 2016, numărul echipelor participante a fost extins la 24.

Aceste schimbări au avut loc pentru a permite mai multor națiuni să participe și pentru a crește interesul și competitivitatea turneului.

Băieții spun că a scăzut nivelul competiției și că Scoția nu are nicio șansă. După primele 10 minute - primul gol. Alte 10 minute - alt gol. La pauză scoțienii erau conduși cu 3-0 și aveau un om în minus. Scoțienii au jucat prost, dar parcă nu ne așteptam ca nemții să câștige așa de clar.

Eu am pierdut câteva goluri pentru că mai ațipeam din când în când. Golul Scoției nici nu l-am văzut, l-am pierdut printre cele cinci ale Germaniei. Am avut o săptămână plină, ce să faci?

Dacă nu plouă, azi vom urmări meciurile la terasa de pe plajă.

0 comentarii

Publicitate

Sus