Euro 2024: Melancoliile unui dependent de fotbal (III) - Nemaipomenita răsplată a unui aventurier care antrena copii (Spania - Croația 3-0)

Luis de la Fuente Castilla, ce nume de aventurier! Parcă-l și văd umblând după cai verzi pe pereți și visând vrăjitoare cărora să le pună inima pe tavă pentru o minciună rotundă ca o minge de fotbal doar a lui. S-o fure, să fugă cu ea în lume și să o dea apoi băieților care se duc la culcare copii și se trezesc fotbaliști.

Nu există pe tot continentul alt antrenor de fotbal mai dedicat puștilor și mai dornic să le arate cum să se bucure atunci când joacă și cum să joace ca să-i bucure pe alții. Și cred cu tărie că tocmai pentru asta l-au pus să-i antreneze pe cei mari, ca să le arate drumul înapoi spre copilărie.

Cu ochelarii de profesor distrat în prag de pensionare, cu aerul de bunic cool, te ia prin surprindere când începe să țopăie pe margine, după câte-un gol marcat de ai lui, de parcă e încă pe maidanul de lângă Haro, unde se ducea să bată mingea. Tot acolo își aștepta și tatăl, marinar pe-un vas comercial, care-l ducea la meciuri la Bilbao, să o vadă pe Athletic, de câte ori ajungea acasă.

Poate că, într-un fel, lipsa asta repetată a tatălui l-a făcut să devină mai târziu tatăl tuturor fotbaliștilor pe care i-a antrenat, mai ales al celor care încă nu deveniseră fotbaliști, dar visau la asta. De aia s-a și apucat de treabă, după ce cucerise două titluri și-o cupă cu Athletic, ca jucător, pregătind copii și juniori oriunde era lăsat să o facă.

Într-o zi l-au chemat să antreneze echipa de sub 19 ani a Spaniei și a făcut-o campioană europeană, în altă zi a luat același titlu cu echipa sub 21 de ani. E, foarte probabil, singurul antrenor din ultima sută de ani din fotbalul spaniol pe care nu l-a contestat nimeni când a fost numit selecționer la prima echipă a Spaniei, în decembrie 2022.

În Germania e la prima lui mare competiție cu La Roja și a început-o magistral. Pentru că în doar 18 minute, adică între minutele 28 și 45+2, băieții lui i-au marcat trei goluri Croației și el a țopăit fericit pe margine, ca un spiriduș care tocmai făcuse alte fapte bune.

Cel mai neașteptat și mai grozav dintre aceste trei goluri l-a marcat Fabian Ruiz, la trei minute după ce deschisese scorul Morata.

Dintre toți fotbaliștii născuți în ultima sută de ani la Los Palacios y Villafranca și care au ajuns în echipa națională, despre Fabian Ruiz s-a vorbit cel mai puțin în orășelul cât Medgidia de pe malul Atlanticului, până sâmbătă seara. Jesus Navas și Gavi sunt ceilalți doi și despre ei s-au scris ode, simfonii și poeme romantice. Cu aerul lui stingher la un metru și nouăzeci înălțime, Fabian Ruiz pare că-și cere mereu scuze că atât de înalt și-a permis să facă un pas în față și să se creadă mijlocaș, când toată lumea vede că fundaș central i-ar fi stat mai bine.

Golul de la Berlin a fost așa: după ce a preluat cu stângul mingea venită din dreapta, s-a făcut că dă la poartă când i-a apărut în față Modric, a pus frână și atunci și-a depărtat brațele de corp, de parcă își pierduse echilibrul. De fapt a pus frână, a tras balonul cu stângul pe sub dreptul și l-a făcut mic pe Modric, apoi cu dreptul l-a mai tras odată ca-ntr-un passo doble, ca și când piciorul ăsta, dreptul, în care n-are mare bază pe teren, îi pasa decisiv stângului. Și stângul lui Fabian Ruiz a tras la poartă și a marcat, iar pe margine Luis de la Fuente Castilla a început să țopăie și să arunce pumnii în aer.

Să nu închei înainte de a mai spune că Lamine Yamal n-are încă 17 ani și de la Fuente l-a băgat din primul minut pe teren, făcându-l cel mai tânăr vreodată într-un meci la Euro, că echipa asta a Spaniei a marcat cel puțin trei goluri în șase dintre ultimele ei șapte meciuri și că pe croați nu-i văd deloc bine în grupă, după cum au jucat.

Aaaa... Și Spania e prima dintre favoritele mele care confirmă și mă face să mă gândesc la cai verzi pe pereți. De vrăjitoare mi-e frică!
 
Rezultate 15 iunie 2024:

Spania - Croația 3-0
Italia - Albania 2-1
Elveția - Ungaria 3-1