*
Știindu-mă pasionată călătoare pe toate continentele lumii, mulți confrați ori cunoscuți ai mei au manifestat o uimire circumspectă la vestea că plecam în Albania tocmai de Sfintele Paști, convinsă fiind că voi avea parte de o experiență inedită. A fost mult mai mult decât atât, totul a fost surprinzător, depășind cele mai entuziasmate așteptări ale mele, și în privința religiei ca și în alte privințe. Am trăit o Înviere ortodoxă minunată în orașul vechi Berat, trecut pe lista UNESCO. Orașul acesta, supranumit "al celor o mie de ferestre" a fost ales semnificativ pentru tradiționala toleranță religioasă, având două compacte cartiere despărțite de un râu, partea ortodoxă și partea musulmană. De altfel, de veacuri, locuitorii acestor meleaguri au fost creștini și acum mulți au revenit cu râvnă la vechile credințe, cele care au rezistat convertirii la islam. Mai ales catolicii, dominanți în nordul țării (precum în sud sunt preponderent ortodocșii, iar în centru musulmanii), care au centrul în Shkodra (catedrala construită în 1319), orașul cel mai mare încă în vremea ilirilor, au fost sprijiniți de papalitate. Cucerit de turci în secolul XV, după o vitejească apărare, Shkodra devine un important centru cultural și educațional, exemplu de conviețuire armonioasă a catolicismului cu credința musulmană. Pelerinajul la sfântul Anton, ca și alte obiceiuri catolice, reunesc participarea și a ortodocșilor și a musulmanilor. Viața spirituală a albanezilor este deosebit de intensă (vezi cazul Maicii Tereza), plină de aspecte neașteptate, uneori curios de bizare, cum ar fi sătucul Dermi, care are câteva zeci de case, dar și 37 de biserici, aproape fiecare casă cu biserica ei, pe când vecinii, dintr-un alt sat, sunt cu toții atei.Afină cu falsa imagine a islamismului specific Albaniei ar fi nuanțarea locală a acestuia, în sensul că 20% dintre cei 60% musulmani fac parte din ordinul Bektași, ordin sufit, contaminat de o serie de elemente șiite. La Tirana se află Bektashi World Centre, care îi adună periodic pe musulmanii dornici de libertate, un fel de "liberali" ai islamului. Bektași din Balcani au o credință sincretică, ei sunt activi în Albania, au lăcașuri de cult modeste, diferite de moschee, acordă libertate femeilor în sensul participării la ceremoniile religioase și de a se afla în fruntea așezămintelor de derviși. Aceștia se roagă în picioare, numai de două ori pe zi, au un scurt Ramadan, nu le este interzis alcoolul. Pe de altă parte, relațiile tensionate istorice ale ordinului Bektași cu otomanii se reflectă și azi la Tirana, fiindcă noua Mare Moschee, dăruită Albaniei de președintele Erdogan, în 2015, nu este deschisă nici acum.
Am găsit aici un adevărat cult pentru recuperarea mănăstirilor, a bisericilor evului mediu timpuriu, a orașelor istorice perfect conservate, a anticelor cetăți, situri arheologice, toate însoțite de muzee temeinic organizate. Un exemplu, dintre multe posibile, este Apollonia, antică colonie greacă, fondată în 588 î.Hr, unde în epoca romană a învățat retorică Octavian, viitorul împărat Augustus. La fel de fermecător este Castelul din Berat, un melanj de stiluri din succesive epoci: romană, bizantină, albaneză și otomană. În interiorul castelului fortificat sunt 14 biserici, într-una fiind amenajat Muzeul Artei Medievale, muzeu iconografic, cu picturile celebrului Onufri. Strălucitoare prin ardența culorilor și a compoziției, icoanele lui îți bântuie memoria. Uimitor de frumoasă este și mănăstirea Ardenica, o bijuterie ridicată de împăratul bizantin Andronic al II-lea Paleologul, o splendidă biserică marcată de neasemuit farmec și ocolind ostentațiile grandorii.
Toate monumentele sunt întreținute cu grijă și responsabilitate, dovedind o reală grijă și responsabilitate pentru valorile culturale, față de atracțiile naturale și pitorescul special al peisajelor albaneze. Albania a pariat în ultimii ani pe un turism competitiv, aflat într-o dezvoltare accelerată, iar autoritățile țării și inițiativa privată iau în serios acest domeniu, prin investiții în infrastructură, așa încât Albania dispune acum de autostrăzi și drumuri naționale pentru care orice țară ex-comunistă ar putea fi invidioasă. Sprijinindu-se pe frumusețile naturale magnifice, stațiunile montane sau de pe litoralul Mării Adriatice și a celei Ionice uimesc prin modernitatea confortului și a unui simț excepțional de a combina armonic natura cu monumentele sau cu spațiile destinate relaxării sau meditației asupra istoriei. Un elocvent exemplu în acest sens este orașul Kruja, muntele cu același nume, castelul și muzeul care-l glorifică pe eroul legendar Skanderbeg. Piscurile mărețe se potrivesc emoționant cu dârzenia albanezilor, cu caracterul lor aprig (Lordul Byron le elogia acest caracter). Eu i-am simțit pe cei de azi mai mult devotați țării, credințelor, iubirilor, frumosului.
Încercați de o tumultoasă istorie, trecând multe vicisitudini, ce-au culminat cu cel mai draconic regim comunist, albanezii de azi își fac o datorie din cinstirea rezistenței la dictatură, onorând victimele terifiantului totalitarism prin deschiderea unor muzee în localul fostelor închisori. În capitală există "Bunk Art 2", cel mai emblematic memorial al victimelor, înființat în marele buncăr anti-atomic ultra-secret, conceput totodată ca un spațiu expozițional și folosit ingenios și expresiv ca o galerie de artă contemporană. Singurele urme al tăvălugului paranoic comunist din toată țara sunt aceste nenumărate adăposturi, a căror intrări se remarcă ca niște mari ciuperci.
Nu pot să nu amintesc în final numele a doi mari români care au iubit pe albanezi și care au fost la rândul lor cinstiți de admirația acestui vajnic popor. Primul este poetul Eminescu, care credea în existența unui substrat cultural comun traco-iliric și care considera limba albaneză drept "cea mai expresivă din univers", limbă pe care a învățat-o, chiar în ultimii lui ani (era cea de-a noua). Al doilea este istoricul Nicolae Iorga, care a scris prima istorie a albanezilor, iar drept recunoștință a fost onorat cu un maiestos bust, așezat în centrul încântătorului oraș Saranda, pe o faleză mirifică.
Notă: Dacă vreți să contribuiți la această rubrică, vă așteptăm propunerile (nu ezitați să vorbiți și despre aceeași țară, din altă perspectivă). Detalii despre ce ne puteți propune aici.