În dramaturgia maghiară, există foarte multe piese neideologice sau autori a căror operă nu a fost marcată de propaganda socialistă

Ottó A. Bodó, dramaturg în sens german, conferențiar universitar. A terminat studiile de Teatrologie și masteratul din domeniul Arte teatrale și spectacologie în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj, apoi și-a luat titlul de doctor la Universitatea de Artă Teatrală și Film din Budapesta. Principalul lui domeniu de cercetare este evoluția teatrului maghiar din Transilvania după schimbarea regimului comunist, având și două volume publicate din această arie de cercetare. La începutul carierei, a semnat cronică teatrală în diferite publicații din țară și din Ungaria, a fost fondatorul revistei teatrale Függöny, după care a lucrat ca dramaturg în sens german. A colaborat la realizarea unor spectacole în zece teatre din trei țări, a fost Director de comunicații la Teatrul Tamási Áron, apoi a condus departamentul PR al Trupei Harag György. Din 1998 este cadru didactic titular al Facultății de Teatru și Film UBB (respectiv, al predecesorilor acestuia), timp de patru ani fiind și directorul Departamentului Maghiar de Teatru. A susținut workshop-uri și cursuri ca invitat la Universitatea de Artă Teatrală și Film din Budapesta și la Universitatea Reformată Károli Gáspár din Budapesta.

Liviu Malița: Este dramaturgia maghiară din perioada comunistă prezentă, după 1989, în repertoriile teatrelor? Care credeți că sunt explicațiile acestei supraviețuiri?
Ottó A. Bodó: În cazul dramaturgiei maghiare, se poate vedea o defalcare clară între piesele socialiste și cele nemarcate de ideologia respectivă. Prima categorie a dispărut în mare măsură, cea de a doua este prezentă în continuare în repertoriul teatrelor maghiare, atât din Ungaria, cât și în cele de peste hotare. Acestea din urmă pot fi - și sunt - considerate piese care prezintă valori și probleme universale, au o formă dramatică și un stil ce nu sunt marcate în niciun fel de realismul socialist sau de modernismul socialist - singura lor legătură cu comunismul datorându-se exclusiv datei la care au fost scrise.

L.M.: Puteți enumera titluri de piese din perioada 1948 - 1989 pe care le considerați necontaminate de ideologia/propaganda comunistă?
O.A.B.: Din fericire, în dramaturgia maghiară, există foarte multe piese neideologice sau autori a căror operă nu a fost marcată de ideologia / propaganda socialistă. Printre acestea, se pot număra autori care și-au început cariera între cele două războaie mondiale și perioada comunistă a interferat doar cu ultimele lor opere, la fel cum putem găsi și autori care au prins această epocă doar la începutul carierei lor. Doar câteva exemple, fără a încerca o listă completă: Flacăra de făclie (Fáklyaláng) de Illyés Gyula; Oszlopos Simeon și Edenul pierdut (Elveszett paradicsom) de Sarkadi Imre; Familia Tót (Tóték), Jocul de-a pisica (Macskajáték), În căutarea cheii (Kulcskeresők) ale lui Örkény István. Piesele și adaptările lui Szabó Magda, de exemplu: Acea zi frumoasă, luminată / Az a szép, fényes nap; Haleluia (Halleluja) de Kornis Mihály; Sfântul Gheorghe și balaurul (Szent György és a sárkány) de Weöres Sándor; Câinii (Kutyák) de Bereményi Géza; Trilogia (Curățenie - Întâlnire - Înmormântare / Takarítás - Találkozás - Temetés) a lui Nádas Péter; Impostorul (Az imposztor), Tacâmuri de pui (Csirkefej) de Spiró György; Imn (Himnusz), Familia sfântă (A szent csalad) de Schwajda György.

Dintre piesele autorilor ardeleni, aș aminti: Portarul răzbunător (A bosszúálló kapus), Câinele câteodată își ridică piciorul (Az eb néha emeli a lábát) de Páskándi Géza; Guvernatorul lui Caligula (Caligula helyratója) de Székely János; Floriile unui geambaș (Egy lócsiszár virágvasárnapja) de Sütő András.

L.M.: Ce autori din această dramaturgie continuă să vă rețină atenția? De ce?
O.A.B.: Absurdul și umorul lui Örkény István. Magia și teatralitatea cuvântului în piesele lui Nádas Péter. Spiró György, datorită caracterelor ce apar în piesele lui, oferind roluri excepționale actorilor. Weöres Sándor, datorită poeticii, psihologiei și metafizicii fine ce apar și în piesele lui.
Dramatismul elementar, aspectele existențialiste și universalitatea pieselor lui Székely János, "absurdoizii" lui Páskándi Géza. Poveștile adaptate pe scenă ale lui Lázár Ervin, sau - de această dată, un autor transilvan - Bajor Andor.

L.M.: Ce piese considerați că au un potențial scenic inclusiv astăzi?
O.A.B.: Oricare din cele enumerate în răspunsul la a doua întrebare. Am avut ocazia să lucrez (ca dramaturg, în sens german) la montarea a două piese din epoca socialistă, Impostorul lui Spiró și o poveste muzicală, Tortul fermecat de Muszty Bea - Dobay András. Dacă ar fi cazul, aș lucra bucuros la o nouă montare a acestora, ambele fiind piese de-a dreptul valoroase. (Dacă a venit vorba de piese muzicale, aș lucra bucuros la o montare a baladei rock Kőműves Kelemen a lui Szörényi Levente - Bródy János - Sarkadi Imre - Ivánka Csaba, scrisă pe baza piesei neterminate a lui Sarkadi Imre, fiind o adaptare dramatică a baladei populare Kőműves Kelemen, baladă care seamănă cu balada Meșterul Manole - despre creație și etică.)

Acest text face parte din volumul Să nu privești înapoi. Comunism, dramaturgie, societate, apărut în anul 2022 la Editura Presa Universitară Clujeană, volum care poate fi achiziționat de la libraria.ubbcluj.ro/produs/sa-nu-privesti-inapoi/.