Această ședință ar fi trebuit să fie un email (România-Ucraina 3-0)

Doar tatăl de copil mic așteaptă cu nerăbdare diminețile de luni, știind că urmează cinci zile în care are scuză să lipsească de la plânsete, schimbat de scutece, colici și altele. Sper că ați remarcat că m-am oprit doar asupra potențialilor factori perturbatori veniți de la copil. De fapt, dacă vreau să dorm într-un pat cald și să primesc mâncare caldă în continuare, trebuie să recunosc că altceva nici nu există. Mămicile au fost, istoric vorbind, recunoscute ca piloni ai societății. În spatele fiecărui bărbat puternic se află o femeie care l-a iubit, l-a crescut, l-a educat. Înaintea ei, toate acestea le-a făcut mama.

Să revenim. Fac ochi. Igienă. Plimbare cu cățelul. Mic dejun. Dorind să închid ziua de azi în timp util ca să mă uit la meci, pe la șapte și ceva eram online. Primul lucru constatat a fost că nu sunt singurul care vrea să vadă meciul. Al doilea lucru constatat a fost că cineva a fost inspirat și a pus o ședință de la ora meciului. Scot dicționarul online din raft, pentru a fi sigur că înjurăturile părerile la adresa ședinței vor fi decente. Totul e în regulă. Nu mai e ca-n tinerețe, să dau din gură zece minute fără să mă repet, dar adevărul este că nici nu mai merg la fel de des pe stadion.

Ziua a fost destul de dificilă, cu lucruri bune, puține, și cu provocări, din plin. Le-am luat pe toate pe rând, alături de colegi, astfel că la câteva minute înainte de startul ședinței meciului erau toate rezolvate. Nimic de lăudat. Nimic de plâns. Business as usual, cum zic americanii.

Și-a început meciul ședința. Curgeau știrile așa cum curgeau pasele din teren. După primul calup de informații pase am început să mă întreb. Cine-s zmeii ăștia din teren ședință și de când joacă lucrează așa de bine? Nu-mi venea să cred că avem profesioniști de asemenea calibru în națională firmă.

Informațiile au fost prezentate, astfel că s-a trecut la sesiunea de întrebări și răspunsuri. Eu stăteam cuminte și ascultam, cu un ochi la calculatorul personal, unde mergea meciul fără sonor. La un moment dat, se aud urlete din vecini. Imediat după aia a fost întrerupt oratorul, pentru a i se spune că România a dat gol. Alții deja scriau mesaje și-și aruncau inimioare. Eu am început să urlu la toți să nu mai dea spoilers, pentru că la mine transmisiunea are lag. Nu m-a băgat nimeni în seamă, așa că nici măcar nu m-am mai obosit să mă scot de pe mute. Momentul important a fost șutul lui Stanciu. Plasat perfect, cu forța perfectă și cu efectul perfect a reprezentat execuția perfectă pentru ca o țară întreagă să ignore imperfecțiunea acestei fraze și să uite de Bulgaria și Luxemburg.

Prima repriză s-a terminat mai repede decât ședința, trimițând la vestiar o națională a Ucrainei, nevenindu-le să creadă că nu aveau nici măcar un șut pe poartă. Partenerii lor de spectacol nu mergeau singuri spre vestiar. Toată suflarea românească pășea alături de ei, toți în galben. Pe timpul pauzei s-a stins și ședința, trimițând toate discuțiile înspre ceea ce era cu adevărat important. Cine-s zmeii din teren?

Repriza a doua a început cu bine. Contrar tacticilor perdante din ultimii ani, nu ne-am retras, ci am continuat să jucăm cu același curaj ca în prima repriză. Eforturile ne-au fost răsplătite prin realizările lui Răzvan Marin și Drăguș, care în cinci minute au urcat scorul la un neverosimil 3-0.

O parte din colegi încă mai schimbau impresii despre ceea ce s-a discutat în ședință, dar majoritatea trecuseră peste momentele grele și se bucurau de ultimele minute ale meciului. Pe un chat cu mai puțină lume, cineva a lăsat următoarele cuvinte: "ședința asta trebuia să fie un email, ca să ne putem uita la meci".

Acum gata munca. Gata articolul. Ieșim în stradă la terasă să sărbătorim. Hai România!