Euro-Cronică de Doi Lei (din Bănie) (VII) - Duminica patimilor (Polonia-Olanda 1-2 / Slovenia-Danemarca 1-1 / Serbia-Anglia 0-1)

Polonia 1 (Adam Buksa 16') - Olanda 2 (Gakpo 29' / Weghorst 83')

Ce ar spune suporterul polonez Jianowski:
Aș striga numele lui până când aș rămâne fără voce: Lewandowski! Robert Levandowski! S-au bucurat nemții, spaniolii de el atâția ani, e timpul ca Lewa să o comită și pentru noi.
O problemă fizică l-a ținut în afara echipei și Buksa, Adam Buksa, a onorat locul lăsat liber în primul 11 printr-un gol care a aruncat în aer arena. Atacantul lui Antalyaspor a trimis mingea perfect cu capul în plasă după o centrare venită dintr-un corner executat de mijlocașul lui Napoli, Piotr Zielinski. Un început surprinzător? Poate pentru fanii portocalei mecanice.
M-a trezit din vis cormoranul Gakpo printr-un gol despre care olandezii spun că ar fi de poveste, dar așa înscrie Lewa și când e plictisit de fotbal.
În repriza a doua echipa lui Koeman a intrat cu o supărare ciudată pe Szczęsny, care nu a mai avut timp nici să bea o gură de apă din spatele porții. Ar fi fost riscant. Degeaba a clipit atât de rar, în minutul 83 uriașul Wout Weghorst a finalizat în forță. Gol și tristețe maximă!
Cu Lewandowski din ce în ce mai disperat pe bancă, am fi putut egala cum nu se poate mai frumos, în prelungiri, dacă șutul lui Zielinski ar fi fost puțin mai bine plasat.
Portocaliul este o culoare atât de urâtă!

Ce ar spune suporterul olande K. De Wier:
Au trecut mulți ani de la momentul în care, la începutul meciului, la imn, când trecea camera prin fața tuturor, Europa spunea pe nerăsuflate numele componenților echipei. Între timp, portocala și-a mai pierdut mecanicitatea. Dar duminică am făcut un meci bun spre foarte bun. Toți. Ar fi păcat să nominalizez un singur om, când echipa a făcut diferența. Conduși, parcă pe nedrept, de un gol al polonezilor venit în urma unui corner, ne remontăm și Gakpo trage năpraznic din marginea careului. 1-1. Când începusem să cred că suntem atinși iar de ghinion (a câta oară?), pentru ca mingea parcă se încăpățâna să nu intre în poarta, uriașul nostru, Weghorst pune klompen-ul lui, de mărimea careului mic, la o centrare venită de la fundașul stânga Ake (folosit de la națională pe o poziție nu foarte obișnuită lui la echipa de club) și BANG! 2-1 în min 83, BANG! 3 puncte și pornim bine turneul final.
Și parcă, totuși, Gakpo merită menționat. Are praful ăla de "mecanic".

Slovenia 1 (E. Janža 77') - Danemarca 1 (C. Eriksen 17')

Ce ar spune suporterul sloven Vierik:
Eu, sincer, mă bucur ca am ajuns aici. Asta și pentru că aud în jurul meu că nu avem șanse, că 0 puncte. Uite că nu! N-am vrut noi. Și toți cei care zic "nu aveți șanse", uitați că suntem Slovenia și aruncați un ochi proaspăt pe jocul nostru! Da, am stat la cutie, da, am egalat dintr-un șut deviat, bla bla bla! Ne-am meritat punctul. Mare contribuție a starului Jan Oblak, Jaka Bijol la propunerea de erou național după meciul ăsta. Inclusiv în atac ne-am mișcat decent.
Un punct și de aici se poate întâmpla orice...

Ce ar spune suporterul danez Jianessen:
Când vin verile și sunt cu fotbal noi, danezii, zâmbim și zâmbetul este al Laudrupilor și vine dintr-o altă vară, cea mai frumoasă vară, vara lui '92. Nu am câștigat niciun campionat european la care ne-am calificat și vis este că vom reuși vreodată.
Am jucat aseară, la Stuttgart, pe MHPArena, cu Slovenia și am plâns (și nordicii plâng câteodată!) când Christian Eriksen a înscris în minutul 17. Am plâns și în urmă cu patru ani, când l-au protejat cu cearceafurile acelea de odioșii fotoreporteri.
Un sfert de oră ne-am mirosit la mijlocul terenului cu slovenii, ei au și tras primii spre poartă, chiar înainte ca Eriksen, ajutat de Wind, să dea perfect la colțul lung. 32 de ani și 123 de zile. Vârsta celui mai vârstnic marcator la Europene. Vârsta lui Christian, danezul nostru care a driblat moartea nu demult.
Kasper Hjulmand parcă mi-i biciuia de la marginea terenului dar nu am reușit desprinderea. Am ratat și după pauză nici Hoejlund nu a putut înscrie, iar în '77 Schmeichel cel mic nu a mai putut face nimic la șutul deviat al lui Janza.
Bil Shankly a spus că "fotbalul nu este o chestiune de viață și de moarte. Este mai mult decât atât."
Christian Eriksen, acest prinț modern al Danemarcei, a arătat, peste ani, că Shankly a avut dreptate.
Prezența lui pe gazon în Germania și golul de aseară înseamnă pentru noi la fel de mult ca trofeul câștigat de băieții chemați din vacanță în 1992, în vremea în care Christian avea 4 luni.

Șoc! BreakingNews!
În urma unei încăierări între suporteri, sârbul Jianic și englezul Vieruth au fost in imposibilitatea de a mai asista la partidă.
Așa că au apelat la un ochi tânăr, chiar fraged, dar vigilent în tot ceea ce privește fotbalul autohton și mondial.
Mai pe scurt: Am sunat un prieten...

David Jianu a zis așa:

Serbia 0 - Anglia 1 (Jude Bellingham 13')
În ultimul meci al primei etape din grupa C, Anglia și-a respectat, bineînțeles, statutul de favorită a turneului împotriva reprezentativei sârbe... cel puțin în prima repriză...
În primele 45 de minute ale meciului, The Three Lions au avut controlul total al partidei, nedându-le adversarilor nici o șansă. Ba mai mult, cei îmbrăcați în roșu nici n-au prea atins mingea, în afară de câteva pase banale între fundași. Iar acest joc avea să-i răsplătească pe englezi cu un gol fabulos în minutul 13, semnat de extraordinarul Jude Bellingham, proaspăt venit la Real Madrid la începutul sezonului trecut și care a avut performanțe peste așteptări în tricoul galacticilor, fiind la un moment dat golgheterul absolut al echipei, în ciuda faptului că e mijlocaș, nu atacant.
Așadar, jucătorul de la care se așteaptă foarte mult în aceste meciuri de la Euro, Jude Bellingham, a deschis scorul pe Arena Aufschalke din Gelserkichen.
Albii au continuat să controleze partida, dar până la pauză scorul a rămas același.
În a doua repriză, însă, se schimbă foaia. Aș putea spune că acestea au fost cele mai ciudate 45 de minute de fotbal din acest an. O să și explic de ce.
Englezii parcă erau cu gândul la trofeu deja (deși este abia prima etapă din grupe) căci nu s-au mai văzut pe gazon deloc. Ei nu mai erau prezenți psihic acolo, doar fizic, că așa scria pe contract că trebuie, să fii pe teren, vă dați seama? Mă rog, revenind... sârbii au ieșit de la vestiare cu o foame de goluri extraordinară. Atacau ca niște barbari în luptă, ca dacii pe romani! Defensiva englezească a trebuit să lupte foarte mult împotriva unor fotbaliști ca Mitrović, Vlahović, chiar și târziu-intratul Tadić. Însă, în această foame de lup a naționalei Crvena-Sveda, le-a lipsit inspirația în fața porții și norocul. Doar de asta mai aveau nevoie pentru o victorie ce nu mai părea în această repriză atât de neverosimilă. Până în minutul 90 inclusiv, ploaia de ocazii a continuat să curgă la poarta lui Pickford dar niciun șut nu a scuturat plasa, iar până să mai apuce Vlahović să înscrie cum o face la Juventus, Daniele Orsato a și fluierat de 3 ori finalul meciului. O victorie urâtă a Angliei, chiar puțin nemeritată. Dar fotbalul nu e întotdeauna drept.
Acestea fiind spuse, Anglia a pus 3 puncte în tolbă.