Euro 2024: Melancoliile unui dependent de fotbal (VI) - Avea ochelari, cu burtă

Ceva ce nu mai văzusem înainte de meciul cu Ucraina, un spirit nemaiîntâlnit până atunci la echipa națională de fotbal, s-a arătat din nou, dar altfel, două zile mai târziu, într-o conferință de presă. Și e încă o dovadă că selecționerul s-ar putea să fi avut dreptate când a cerut ziariștilor să numească această reprezentativă Generația de suflet. Pentru că e prima la care văd o legătură dincolo de pase, de sprinturi și de dorința comună de a câștiga un meci.

E însă ceva ce niciun antrenor n-ar fi reușit, dacă jucătorii lui nu erau deja dintr-un soi aparte. Se prea poate ca Edi Iordănescu doar să le fi spus despre ei într-un fel în care să simtă și să înțeleagă, dar mi-e tot mai clar că fotbaliștii de acum ai primei reprezentative au în ei o solidaritate și o dorință de fi acolo unul pentru celălalt dincolo de ceea ce se spune în general despre noi toți, românii.

Așadar, două zile mai târziu după meciul de pomină cu Ucraina, Vasile Mogoș, care are 31 de ani si joacă fundaș dreapta, a venit la conferința de presă din cantonamentul României din Germania.

Când avea șase ani, Vasile Mogoș a plecat să trăiască în Italia, unde tatăl lui muncea încă din 1995 și avusese un grav accident de muncă. Mama i-a luat pe el, pe fratele și pe cele trei surori și s-au mutat de la Moara Domnească, din Vaslui, la Torino. A crescut practic în Italia, acolo s-a apucat de fotbal dar abia la 20 de ani a semnat primul contract de profesionist, în liga a IV-a. Până atunci, a povestit în 2019, când a fost prima oară convocat la națională, de la o echipă de liga a doua italiană, verile muncea la vie sau ospătar.

V-aș mai spune că e plin de tatuaje, unul dintre ele, pe spate, în zona lombară, reprezentând doi părinți care țin în brațe sau de mână cinci copii, iar dedesubt a scris, în limba română: CEI ȘAPTE ANI DE ACASĂ!

Și că Andreea Mogoș, multiplă campioană mondială și și vicecampioană paralimpică la scrimă, sub steagul Italiei, e verișoara lui primară și nu s-a ferit să o numească idolul lui. Cu 5 ani mai mare decât Vasile, Andreea a rămas paralizată de la brâu în jos la 18 ani, iar în scaun cu rotile a făcut sport pentru prima oară în viața ei. E una dintre cele mai mari scrimere paralimpice din istoria Italiei.

Așadar, două zile după meciul cu Ucraina, la care Mogoș a fost rezervă neutilizată, la conferința de presă spune: "Eu cred că suntem 26 de titulari în echipa asta. Nu contează cine joacă și cine nu. Eu cred în grupul ăsta, suntem toți de suflet, așa cum a spus Mister. Cred că și dacă îl întreabă pe Moruțan dacă intră pe teren, o face și cu un picior rupt, intră și face diferența! Bineînțeles că îmi doresc să joc, dar și prin bancă, prin tribună... eu m-aș arunca de pe pod pentru națională, pentru că asta înseamnă să ai suflet. Și cred că Mister a înțeles asta, cum sunt eu sunt și ceilalți 25. Plus Moruțan".

Apoi, unul dintre jurnaliști îi povestește că, după meci, în fața stadionului din Munchen, un domn i-a spus că e tatăl lui Vasile Mogoș. Imediat, plin de umor, fotbalistul a întrebat: "Avea ochelari, cu burtă?" Și întreaga sală plină cu ziariști a izbucnit în râs.

A fost unul dintre momentele când tensiunea s-a risipit și a rămas din nou un om simplu și bun și care a vorbit din suflet. A mai spus că cel mai important lucru pe care tatăl lui l-a făcut pentru el a fost că l-a dus la fotbal și i-a spus că poate ajunge fotbalist.

Dacă am sta să-i ascultăm, s-ar putea să descoperim în fiecare dintre băieții aceștia care sunt acolo, în Germania, o poveste despre noi, despre iubire, despre sacrificiu și despre o prietenie care se transformă în frăție. Și să nu ne îndoim că și la echipa națională azi e vorba despre frăție, tocmai ce ne-a spus-o un om care are trei surori și un frate, deci știe sigur ce vorbește.