Euro-Cronică de Doi Lei (din Bănie) (XIII) - La poamele lăudate (Slovacia-Ucraina 1-2 / Polonia-Austria 1-3 / Olanda-Franța 0-0)

Slovacia 1 (Schranz 17') - Ucraina 2 (M. Shaparenko 54' / R. Yaremchuk 80')

Ce ar spune suporterul slovac Viersik:
După reprezentația de gală din meciul cu Belgia, suflarea fotbalistică aștepta episodul doi al trilogiei. Dar, ca aproape în orice trilogie, primul episod rupe box office-ul după care doi și trei: fâsssss. Meciul a fost "ce faci tu, pot să fac și eu". Egalitate perfectă la șuturi, ocazii, etc. Pase mai multe noi. Și poate diferența, deposedări. Noi 6, ei 20. Minutul 17 - Genul programului: romance. Am fost calificați timp de 45 de minute. Într-o grupă în care și românii mizau pe 3 puncte cu noi. Haraslin a centrat și Schranz a deschis scorul cu o lovitură de cap de lângă Zinchenko. Minutul 54 - Genul programului: dramă. După pauză, ucrainenii ies "mai în meci" și Mykola Shaparenko egalează cumva normal. Minutul 80- Genul programului: horror. Yaremchuk reușește o preluare de dificultate 99 din 100 și dă mingea ușor pe lângă Dubravka.
Puteam mai mult. Am fost aproape. Inclusiv luftul ăla de coșmar din final. Așteptăm mâine să vedem Belgia-Romania. Doamne ajută!

Ce ar spune suporterul ucrainean Jianenko:
Aș fi vrut să fiu la Düsseldorf, să urc treptele tribunei cu inima strânsă și să strig cât pot eu de tare pentru băieții lui Rebrov, pentru băieții noștri. La meciul cu România am fugit din fața televizorului, o alarmă antiaeriană mi-a amintit, iarăși, că Ucraina e în focurile unui război.
Când m-am întors era 3-0 pentru români și am mai prins doar bucuria lor de la final. Ai mei erau simbolul perfect al unui oraș proaspăt bombardat: ruină și gândul trist că reconstrucția va dura mult și nici măcar nu știm când va începe.
Slovacii bătuseră Belgia și nu scorul surprinsese, ci jocul lor clar, limpede, încrederea lor. Mai motivați ca niciodată, au jucat la fel de organizat și cu noi.
Am simțit la Rebrov și la ai noștri o furie inimaginabilă, iar atacurile la poarta lui Dubravka mi-au dat încrederea că vom juca bine, altfel. Portarul lui Newcastle a scos totul și atunci când slovacii au înscris, în minutul 17, după o fază foarte bine lucrată prin Ivan Schranz am simțit fiorii unei alarme sufletești.
La pauză am intrat pe facebook și am citit cuvintele îngrozitoare adresate fotbaliștilor noștri, starurilor plătite cu milioane de euro de marile cluburi ale Europei. Nimeni nu părea să știe că familiile multora sunt în Ucraina, departe de strălucirea Champions League, aproape de bombele războiului.
După pauză s-au dezlănțuit. După 10 minute de control total al jocului, un atac pozițional de excepție de pe flancul stâng, o pasă bună în careu a fundașului lateral al lui Arsenal, Oleksandr Zinchenko și o finalizare de finețe al lui Shaparenko au egalat scorul de pe tabelă.
Au continuat să lupte, au atacat, au dat pase foarte bune, iar fundașii slovaci au făcut eforturi imense să țină mingea în afara plasei lui Dubravka, dar cu 10 minute înainte de finalul meciului nu au mai putut. În minutul 80 Yaremchuk a dat un șut din interiorul careului și Ucraina era în avantaj.
Așa că Zhovto-Blakytni au din nou șanse mari la calificarea în optimile Euro.
Mi-am șters lacrimile de fericire și am ieșit pe balcon. În zare, dincolo de un bloc ce fusese lovit în iarna trecută, soarele se pregăteau să apună.

Polonia 1 (Piątek 30') - Austria 3 (G. Trauner 9' / C. Baumgartner 66' / M. Arnautović 78' - P)

Ce ar spune suporterul polonez Jianowski:
M-am săturat să aștept o victorie poloneză la un campionat european. Se pare că acesta a devenit obiectivul naționalei noastre: o victorie.
Olympiastadion din Berlin? Aș fi jurat că din Londra. Vreme urâtă, am salvat câteva beri din cauza umezelii pe care am regăsit-o chiar și la ora meciului.
Mai jucaseră în această arenă Spania și Croația și fantoma bucuriei fotbalului spaniol din acea zi încă mai era în tribune, tribune alb-roșii, poloneze și austriece.
Cât de frumos am început cu Olanda! Ei bine, așa a început Austria cu noi: combinație de Play Station între Mwene și Trauner, finalizată cu lovitura perfectă de cap a ultimului. Mingea era în poarta nefericitului Szczesny, dar aveam lecția deschisă a Olandei din meciul lor cu noi, nu?
Lewandowski a privit încruntat de pe bancă cum Zalewski a irosit o șansă imensă de egalare, apoi sarabanda de acțiuni ofensive de la ambele porți.
Când credeam că putem reveni, Arnautovic mi-a transmis că meciul încă este unul greu și din momentul acela austriecii nu ne-au mai dat mingea. Probierz a simțit că Urbanski nu se regăsește, l-a schimbat cu Piatek, care a egalat în minutul 30.
Austriecii lui Rangnick nu par afectați, Sabitzer își permite să fie superficial, deși și el și ai mei știu că egalul ne ucide speranțele.
Robert Lewandowski a fost în lotul nostru la șase turnee finale. Când a intrat în teren am simțit că vom învinge, eram sigur. Nu a trecut mult timp și am crezut că va fi eliminat, dar arbitrul i-a dat doar galben pentru un cot aplicat lui Lienhart.
Baumgartner a dus scorul la 1-2 pentru Austria și nu mai aveam ce pierde, adia vântul eliminării și simțeam spectrul celui de-al șaselea meci consecutiv fără victorie la Europene.
L-am urmărit trist, fără să înțeleg multe lucruri, pe Lewandowski. Chiar și în secunda în care Arnautovic a înscris golul trei pentru Austria mă uitam la el. Cred că vom termina pe ultimul loc grupa D.
Cu noroc, meciul a consemnat scorul final: 1-3.
Mi-ar fi plăcut ca Lewa să nu joace deloc la acest turneu final.

Ce ar spune suporterul austriac Wierner:
Mare meci mare. Da. Știu, acum e polonia, nu mai e POLONIA din 2017 când intraseră în Big Six-ul mondial. Am aflat câteva ore mai târziu că cine pierdea, pleca acasă. Și am jucat impecabil. I-am luat la vals chiar din minutul 9. O minge în vinclu plecată din capul lui Trauner și se părea că ne-am făcut meciul ușor. Piatek nu a fost de acord. 1-1 în min 30. Era clar că suntem mai pe val, că suntem echipa mai echipă, că trebuie întors acest meci. Avem mijloc care controlează mingile ca Mozart notele muzicale. Îi executăm în minutul 66 prin Christoph Baumgartner, poate cel mai bun om de pe teren și în minutul 78 prin Arnautovic care transformă un penalty. Cu victoria asta le-am refuzat polonezilor accesul în fazele eliminatorii la fel cum le refuzăm românilor și bulgarilor accesul la Schengen.
Îi așteptăm pe polonezi pe la Târgul de Crăciun de la Viena!

Olanda 0 - Franța 0

Ce ar spune suporterul olandez K. van Wier:
Dacă aș avea ce să spun, aș spune. Ambele echipe veneau după o victorie. Și urma una din cele mai așteptate întâlniri ale fazei grupelor. Am avut ce vedea. Un 0-0 spectacol. Un 0- 0 pus sub semnul lui dacă. Ce înseamnă asta? Că puteam să vedem gol sau goluri Dacă:
Jeremie Frimpong lovea corect mingea în primul minut, sau Maignan avea degetele cu câțiva milimetri mai scurte, Griezmann trăgea prima oară puțin mai în stânga portarului nostru sau nu dădea pe lângă minge în ceea ce pare cea mai mare ratare a Europenului, Gakpo trăgea puțin mai pe colț, ar fi existat mai multă inspirație la dubla ocazie a francezilor sau o zi mai proastă prinsă de portari. Verbruggen a reușit în acest meci să scoată mingi cu fiecare părticică din corp. Vine și minutul 69. Marcăm prin Xavi Simons! Dar Denzel Dumfries, din toate direcțiile posibile în acest univers, s-a aflat exact pe direcția mingii. După cel mai lung VAR de la acest Euro, Anthony Taylor ne cam ofilește ca pe niște lalele neudate, uitate în soare și ridică brațul. Offside. Atât s-a putut. Din păcate.

Ce ar spune suporterul francez Lejianu:
Aș fi pariat că în meciul cu Olanda vom da trei goluri și vom primi două. Ce s-a întâmplat pe Red Bull Arena din Leipzig a fost însă altceva, am văzut pase luminoase, trecerea în câteva secunde de la ocazia la o poartă la ocazia la cealaltă, însă pleiada de vedete portocalii sau bleu nu a reușit să ofere publicul ce are fotbalul mai frumos: emoția unui gol înscris.
Am curățat jocul din prima etapă și am început sus meciul, acolo unde lipsea Mbappe, cel care a dat deja o probă pentru o mască ce sigur va da apă la moară glumelor cu țestoasele ninja curând.
Jocul Franței a arătat de parcă Guardiola ar fi trecut prin vestiar, în timp ce Ronald Koeman a dat impresia că a ordonat cedarea deliberată a posesiei.
Ocazii au fost și cea mai dureroasă a fost cea din minutul 1, când Frimpong a fost gata să ne ucidă înainte de a ne așeza bine în teren.
Nu știu ce este între Dembele și Gakpo dar orice ar fi a produs un spectacol.
Griezman a uimit și în banda stângă, iar în minutul 14 ar fi putut să ne facă fericiți.
Partea a doua a venit cu mirajul punctului care era bun și pentru noi și pentru olandezi.
Cu toate acestea Thuram și Tchouameni nu l-au putut bate pe Bart Verbruggen.
Depay a colaborat perfect cu Xavi Simons și am simțit că mă orbește portocaliul din tribunele olandeze ce parcă înnebuniseră de bucurie. Ne-a salvat VAR-ul. Offside la Dumfries.
Am avut încredere când ai mei l-au introdus pe Giroud în locul lui Thuram, m-am îngălbenit de frică atunci când Wout Weghorst a intrat în teren.
S-a terminat 0-0 și în timp ce ieșeam din stadion mă gândeam dacă am mai văzut vreodată egal nul așa spectaculos.
Nu am văzut!