Euro-Cronică de Doi Lei (din Bănie) (XIV) - Când azi nu îți iese (Croația-Italia 1-1)

Ultima etapă a grupelor se desfășoară în aceste momente. Ambele meciuri dintr-o grupă sunt în același timp, iar extazul este la cote înalte pentru noi, fanii fotbalului. De asta iubim aceste turnee. Ne conectează cu fotbalul la maxim.

În grupa B, lucrurile nu erau încă hotărâte. Cu o echipă a Spaniei strălucitoare, Italia și Croația se duelau pentru locul 2 într-un duel de foc pe gazonul din Leipzig. De fapt, putem spune că toată meciurile grupei B au oferit spectacol, așa că de ce n-ar fi fost așa și în ultima etapă?

Băieții lui Zlatko Dalić veneau după două meciuri dezastruoase la acest european din Germania. O înfrângere cu Spania la scor de neprezentare și un egal neverosimil cu Albania o făceau pe Croația să aibă doar un punct după două partide în care ar fi putut face mult mai mult. Eu unul cred că blestemul brazilian din 2022 încă nu-i lasă în pace.

În prima repriză a meciului, atacurile au venit la ambele porți exact cum zburau ghiulelele peste Dunăre pe vremea regelui Carol I. Balonul nu stătea locului nicio secundă, aveam un fotbal extrem de alert.

Am avut un joc spectaculos din partea Azzurrilor, cu încercări bune de șuturi pe poartă, cu driblinguri venite din ghetele unor jucători tehnici care nu încetează să ne dovedească talentul lor aparte, ca Federico Chiesa sau Jorginho.

De cealaltă parte, croații au încercat din răsputeri să înscrie cât mai repede ca mai apoi să fugă cu toți jucătorii în defensivă pentru a ține de avantaj până în minutul 90 (tipic unor iubitori de lovituri de departajare).

Însă, chiar și cu această forță ofensivă din interiorul terenului, mingea nu a trecut nici de Donnarumma, nici de Livaković, dovadă că sunt doi portari peste măsură de buni care-și merită toate laudele primite din presă și nu numai.

În a doua parte au apărut și finalizările absente în derby-ul dintre Franța și Olanda - care nu au oferit nici un pic din spectacolul pe care îl așteptam (încă sunt supărat după meciul ăla).

Croații încă luptau să deschidă scorul pe Red Bull Arena, și se vedea asta pe teren. Motivația din sufletul fiecăruia era una pe care nu am mai văzut-o de mult timp la această formație îmbrăcată în niște pătrate roșii prezente și pe drapelul lor. Nu a lipsit nici dorința arzătoare a veteranului Luka Modrić de a termina munca pe care a depus-o atâția ani la echipa națională cu un traseu perfect la Euro.

Acești factori au dus la o dominație a croaților din primele 10 minute ale părții secunde. În minutul 54 chiar Luka Modrić a irosit un penalty care îi putea aduce în avantaj. Gigi Donnarumma s-a opus cu o paradă perfectă, iar nebunia italienilor s-a dezlănțuit în toată Germania. Cine i-ar opri? Merită să se bucure după două mondiale în care nici măcar nu s-au calificat.

Bucuria n-a durat deloc mult. Mai exact a durat fix un minut, căci după o centrare venită în careul albaștrilor imediat după penalty, Bastoni a încercat să degajeze balonul, dar acesta a ajuns la unicul Modrić, care a finalizat în poarta Squadrei și scorul era 1-0. Incredibil cum a putut brigada lui Spalletti să treacă doar în câteva secunde de la extaz la agonie! Putem spune că rar vedem așa ceva pe terenul de fotbal, însă ne place.

Dar ce? Credeți că asta i-a oprit pe italieni? Niciodată! Nu este atât de ușor să le oprești foamea de fotbal, iar elevii lui Dalić au trăit asta pe pielea lor.

După deschiderea de scor, croații s-au aglomerat cu toată echipa în propriul careu, obiectivul lor principal fiind să nu ia gol, nu să dea altele. Tipic....

Dar această tactică nu le-a mai ieșit astăzi. Ți-a ieșit cu Brazilia? Cu Italia nu-ți mai iese!!

Albaștrii s-au aruncat cu tot ce aveau la îndemână în careul adversarilor. Nu concepeau o astfel de înfrângere și o (probabilă) calificare cu emoții din grupele unui european. Nu ei!

Erau plini de furie, aveau foame de răzbunare, iar când azzurri sunt într-o asemenea stare pe gazon, pur și simplu nu le mai poți face nimic. Poate doar să spui toate rugăciunile pe care le știi, dacă ajută și asta la ceva....

Dar mingea nu trecea de linia porții lui Livaković. Nu le-a ieșit italienilor din prima, iar la un moment dat părea că elevii lui Zlatko Dalić aveau să-și îndeplinească misiunea. Ce nedreptate! Nu se putea întâmpla asta! Așa își spunea sigur și Spalletti, și toți cei de pe banca tehnică și din tribune, așa că actorii în alb-albastru au luat atitudine.

Când meciul era pe final, după alte 6-7 ocazii imense, mai exact în minutul 90+8, o pasă a lui Alessandro Nesta în careu pentru jucătorul lui Lazio, Mattia Zaccagni, și o finalizare elegantă a acestuia cu interiorul au făcut dreptate la Leipzig. Asta a fost tot pentru Modrić, asta a fost tot pentru Croația.

Scorul era 1-1, golul de aur al lui Zaccagni finalizând partida în cel mai frumos mod posibil, un gol în ultima fază. Extraordinar! Câte emoții au trăit italienii până să ajungă să-i egaleze pe croați și să aibă parte de o calificare de pe locul 2 cu 4 puncte. Așa s-a încheiat povestea acestui meci. Călătoria spre finală continuă pentru Squadra Azzurra!