Euro 2024: Cu ochii larg deschiși (România-Slovacia 1-1)

Au fost făcute atâtea calcule de calificare înainte de meciul România-Slovacia de la Euro 2024 încât aveai impresia că toți românii lucrează part-time la NASA. De parcă asta nu ar fi fost de ajuns, socotelile au continuat și cu ce echipe ar putea juca România în optimi. Vă spun sincer, ecuațiile cu două necunoscute erau floare la ureche pe lângă combinațiile în care orice gol marcat putea schimba tot acest eșafodaj. Băieții nu cred că au făcut calcule, dar cred că au repetat imnul. Parcă îl cântă și mai bine decât în primele două meciuri.

România începe meciul la fel cum a făcut-o cu Ucraina. Lasă mingea adversarilor și încearcă să le blocheze culoarele de pase. Slovacia nu are un De Bruyne, un Doku precum belgienii, deci puține șanse să ne surprindă în același fel. Jucătorii noștri ies ușor, ușor din terenul lor, iar în minutul 10 Rațiu, fundașul dreapta, are o acțiune promițătoare, ajunge în partea stângă și trage puternic. Portarul slovac respinge, mingea sare la Ianis Hagi, dar șutul acestuia trece peste poartă. Slovacii obțin deja trei cornere până în minutul 15 și încearcă să ne surprindă cu aceste faze fixe. Bine că nu funcționează regulile pe care le făceam când jucam pe maidan, în copilărie: la trei cornere - un penalty.

Slovacii rămân periculoși. O minge centrată în careu agonizează prin fața porții noastre și iese cuminte în afara terenului fără să fie atinsă nici de ei, nici de ai noștri. Stanciu răspunde imediat cu un șut pe centrul porții. Urmează o fază care îi surprinde pe fundașii îmbrăcați în galben. O centrare în careul nostru este reluată cu capul, ca la antrenament, de Duda și este 1-0 pentru Slovacia. Și pentru că în celălalt meci din grupă Belgia-Ucraina este 0-0, în acest moment România este eliminată. Jucătorii noștri sunt șocați și pare că au uitat să joace fotbal. Nimic nu se mai leagă în jocul lor. Rațiu dă semnul revenirii cu un alt șut pe poartă. Mai mult pentru statistică.

Apoi, Ianis Hagi are o acțiune în partea dreaptă, își depășește adversarul direct care îl faultează și cade în careu. Penalty!!! strigă partea galbenă din stadion și toți românii din fața televizoarelor. Doar că arbitrul mută faultul în afara careului. Noroc cu VAR-ul, care ne ajută din nou. Avem ocazia să egalăm. Răzvan Marin ia mingea și bate lovitura de la 11 metri. Trage aproape de pe loc, fără elan, dar ce șut! Mingea se duce în vinclu, iar portarul, în partea opusă. Până la pauză Drăguș creează panică în apărarea slovacă, dar este egoist și, în loc să paseze, trage slab. Mai sunt 45 de minute și România este calificată. De pe primul loc. Pentru că tot egal este și în meciul Belgia-Ucraina.

Slovacii încep partea a doua mai hotărâți, profitând și de micile erori ale fundașilor noștri. Apoi meciul mai scade în intensitate. Pare că jucătorii au conștientizat că egalul califică ambele echipe în faza următoare. Dar România vrea mai mult, simte că se poate. Răzvan Marin are un șut cam din zona de unde a marcat cu Ucraina, dar acum portarul respinge. Mingea ajunge la Drăguș, care trage foarte bine, dar în stâlpul din spatele porții. Plasa se mișcă și pentru o fracțiune de secundă spectatorii au senzația că am marcat. Dar nu. Începe și o ploaie torențială. Iar slovacii se năpustesc spre poarta noastră. Niță scoate ca un portar de hochei o minge de 2-1, iar apoi un alt șut trece la mai puțin de o palmă de poarta noastră. Ne uităm mai des la ceas. Și la scorul de la celălalt meci. E tot egal acolo. Mai sunt 20 de minute. Mai sunt 10 minute. Mai sunt 5 minute. Suporterii din tribune au început sărbătoarea. Dincolo, Ucraina ratează din toate pozițiile. Belgia pare mulțumită cu meciul egal și pasează la portar de la centrul terenului. Să treacă timpul. Și timpul trece.

E clar că nimic nu se mai poate întâmpla. Fluierul final declanșează sărbătoarea în teren și în tribune. Am câștigat grupa! Suntem în optimi! Slovacii, calificați și ei, se bucură, dar parcă mai moderat. Este pentru a doua oară când echipa națională trece de grupe la un campionat european. Prima oară a fost în 2000. Era apusul generației Hagi și debutul celei a lui Mutu și Chivu. Atunci aveam așteptări mari de la ei, acum nu prea. Să fim sinceri, cine se gândea la acest scenariu înainte de Euro? E aproape o minune. Nu avem o națională spectaculoasă, nu avem fotbaliști titulari la mari cluburi europene dar, cu toate acestea, România a arătat mai mult fotbal decât naționale cu pedigree și vedete plătite cu sute de milioane de euro. Am descoperit jucători care nu renunță la luptă, care se ajută, se completează, se încurajează. Care mai greșesc, dar care au și execuții de pus în ramă. Fotbaliștii sunt încurajați de un public cum nu a mai avut vreo altă națională de fotbal a României la vreun turneu final. Că așa au fost vremurile.

Până pe 2 iulie 2024, când este programat meciul României din optimi, mai avem timp să facem calcule, analize, să învățăm de pe rost jucătorii adverși (la ora scrierii articolului variantele erau Slovenia și Olanda), tactica lor și să ne gândim cu ochii larg deschiși cum ar fi dacă...