Euro 2024: Melancoliile unui dependent de fotbal (XIII) - Gegenpressing sau cum îi e imposibil lui Cristiano Ronaldo să vorbească limba germană

Cristiano Ronaldo, care mi s-a părut dintotdeauna cea mai nefericită combinație de talent și aroganță pe terenul de fotbal și care nu mi-a fost vreodată simpatic, nici ca joc, nici ca om, spunea acum doi ani despre Ralf Rangnick: "Dacă tu nici măcar nu ești antrenor, cum să fii boss-ul lui Manchester United? N-am auzit vreodată despre el!" Se întâmpla după ce germanul fusese numit interimar la United și plecase de la Manchester la finalul unui sezon în care nu reușise să termine în campionatul Angliei decât pe locul 6.

N-ar trebui să mire pe nimeni impertinența lui Cristiano și nici ignoranța lui, el fiind de fapt un băiat simplu căruia talentul și banii mulți (poate chiar își merită salariile astronomice și restul de venituri din reclame și cele generate de rețelele sociale) i-au cam dat peste cap sistemul de valori - deși, ca să închei paranteza despre portughez, nu-i contest o etică a muncii rar întâlnită la vreun fotbalist, dar îl și bănuiesc (e doar o presupunere strict personală) și de accesul la niște "miracole" ale medicinei moderne, nu doar sportive.

Așadar, înfuriat de revenirea la United fără niciun rezultat notabil, Cristiano Ronaldo l-a pocnit pe Rangnick, apoi și pe cel care a venit după el, Erik ten Hag, și i-a lăsat baltă pe englezi în noiembrie 2022, acum doi ani, plecând la Al Nassr, în Arabia Saudită, unde i se plătește un salariu de 200 de milioane de euro pe an.

Cam în aceeași perioadă, Ralf Rangnick a refuzat-o pe Bayern Munchen și a preluat naționala Austriei, o echipă fără vreo pretenție uriașă, dar dornică să-și construiască o identitate. Și pentru asta a fost ales cel căruia i se spune Profesorul și despre care s-a scris că e filosoful fotbalului german modern.

Așadar, Rangnick e un neamț de 65 de ani care a jucat un pic de fotbal prin divizii obscure din țara lui, chiar și prin Anglia, pe vremea studenției la University of Sussex. De pe la 25 de ani s-a apucat de antrenorat, tot prin divizii inferioare germane și a durat vreo 15 ani până când lumea a început să audă de el. S-a dus în 2006 la Hoffenheim, o echipă dintr-un sat cu un stadion pe câmp și în doi ani consecutivi a promovat-o din liga a treia până în Bundesliga. În 2002 o promovase pe Hannover 96, iar în 2016 a repetat isprava cu Leipzig, care de atunci și păstrând filosofia lui a ajuns una dintre forțele fotbalului german.

Dar dincolo de aceste date statistice, e ceva ce antrenorul german - care a dus Austria în optimi la Euro câștigând grupa cu Franța, Olanda și Polonia - a imprimat fotbalului. Jurgen Klopp, Thomas Tuchel și Julian Naggelsman, probabil cei mai influenți și importanți antrenori germani din ultimii 10-15 ani au spus fără să stea pe gânduri: Rangnick le-a influențat carierele și modul de a vedea fotbalul așa cum nimeni altcineva n-a făcut-o.

Și fără excepție întreaga comunitate fotbalistică îl numește Nașul gegenpressing-ului. Hopa! Ce e gegenpressing? Contrapressing adică, o filosofie simplă și de aceea atât de greu de pus în practică. Atât de simplu e: când echipa pierde mingea, ea nu se mai retrage în poziții defensive așteptând atacul adversarului care are acum posesia, ci începe imediat să alerge pentru a recupera balonul.

Mai departe, despre ce e de fapt gegenpressing-ul, vorbesc tot Rangnick și Klopp: "Fotbalul nostru este foarte heavy metal, rock and roll și nu sunt mingi lente. Nu sunt pase de-a latul, pase înapoi. Doar să avem posesia nu are sens".

Așadar, și Olanda și Polonia au simțit la acest Euro cu vârf și îndesat (Austria a învins-o pe prima cu 3-2, pe a doua cu 3-1), ce le cere Rangnick fotbaliștilor lui e să preseze fără odihnă. Nu să țină de minge, ci să joace repede, vertical, spre poarta adversă, într-un atac continuu asupra balonului. Principiul e să dai mai multe goluri decât oponentul, dar dacă-l aplici corect oricum nu prea reușesc adversarii să marcheze.

Ai pierdut mingea, du-te repede după ea, nu aștepta să greșească ceilalți ca să intri în posesie, obligă-i să ți-o dea, mai ales în zone în care poți instantaneu să creezi pericolul pentru poarta lor. E, într-un anumit fel ceea ce a reușit și România lui Edi Iordănescu, dacă ne amintim că n-am avut posesia în cele trei meciuri din grupă, dar am fost incredibil de reactivi și de periculoși când a pasat doar înainte și am obligat adversarii să facă erori, punându-i sub presiune.

Desigur, ca să mă întorc la Cristiano, el n-are nici măcar cum să înțeleagă un astfel de sistem care face din echipă vedeta și în care indiferent cum te cheamă trebuie să alergi și după ce ai mingea să i-o pasezi celui mai bine poziționat coechipier, nu celui care are numărul 7 și e cel mai bine plătit.

Nemții de la Bild au publicat după terminarea fazei grupelor un clasament al favoritelor la câștigarea titlului continental și Spania e prima, cu jocul ei efervescent și cele trei victorii convingătoare de până acum. A doua e Austria lui Rangnick, a treia abia Germania. Ca o paranteză, România e pe locul 12, din 16 echipe, ceea ce nu-i rău deloc pentru o echipă de la care multă lume se aștepta să plece printre primele acasă.

Revenind la analiza din Bild, nu e deloc întâmplător că Austria e a doua între potențialele favorite, pentru că ierarhia analizează felul în care echipele au prestat un fotbal cât mai aproape de complet. Și austriecii lui Rangnick au impresionat și în același timp au entuziasmat cu aplecarea spre poarta adversă. Cu mingea, ca toate echipele lui Rangnick, Austria e rapidă și agresivă, cu multe pase în față, iar fără minge e necruțătoare cu pressingul, acel contrapressing care a schimbat fotbalul și ni l-a făcut mai spectaculos.

"Acum suntem foarte puternici când nu avem mingea, toată lumea știe că atunci când o pierdem, trebuie să o vânăm", a spus căpitanul Austrie, Marcel Sabitzer, după calificarea din grupe. O vânătoare confirmată de statisticile care arată că Austria a fost una dintre cele mai eficiente echipe de pressing la Euro 2024.

Datele Opta despre "PPDA", care înseamnă "pase adversarilor permise într-o acțiune defensivă", arată că numai Germania le permite adversarilor săi mai puține pase înainte de a le lua mingea sau a-i obliga să greșească și să o cedeze.

În plus, Austria a comis cele mai multe faulturi la Euro 2024, 49 în cele trei meciuri de până acum, evidențiind agresivitatea cu care își vânează adversarii. Nimic nu e lăsat la voia întâmplării și ca să reușești ce face Austria e nevoie ca fiecare jucător să știe exact unde trebuie să se afle în orice moment, cât trebuie să alerge și mai ales unde și când să preseze.

Poate că n-o să câștige Euro, dar formația lui Rangnick îl repune pe antrenor acolo unde-i e locul, între cei mai influenți tehnicieni din lume în ultimii 20 de ani. Cristiano? Personal, am sentimentul că e un fante ajuns la bătrânețe care încă își mai face freza și fluieră pe promenadă după tinere care se jenează de vârsta lui și de pretențiile de june despre care nu-i spune nimeni că sunt jenante. Desigur, mă gândesc că i-a fost greu atâția ani să nu-i poată face nimic lui Messi, de care, ca să nu-mi aud vorbe, nu-mi place fix cât nu-mi place de portughez.