iar acolo mă veți găsi pe mine. Să nu credeți că sunt porc dacă vă servesc lături. Să nu credeți că sunt măgar dacă sunt încăpățânat. Să nu credeți că sunt taur comunal dacă am mai multe iubite. Să nu credeți că sunt șarpe dacă îmi deschid sufletul. Să nu credeți că sunt hienă dacă vă deschideți sufletele. Să nu credeți că sunt pisică dacă vă intru în casă. Să nu credeți că sunt șobolan dacă rod cuvintele. Să nu credeți că sunt vulpe dacă vă laud marea brânză. Așa gândea micuțul pui de cameleon.
Siranuș Hakobian
Nu stau departe de capătul lumii: aș zice că sunt vreo trei kilometri până acolo, deși alții susțin că-s doar trei metri. Cu toate astea, eu merg zilnic de trei-patru ori până la capătul lumii și înapoi, atentă să nu-mi frâng gâtul. Cel mai anevoie îmi e dimineața. Îmi trebuie minute bune să mă recompun, să-mi strâng gândurile și să-mi controlez tremurul membrelor. Dar merg încet, cu grijă să nu mă împiedic în papuci. Fiică-mea mi-a spus clar că dacă nu sunt în stare să mă duc singură la baie, mă duce la azil.
Adina Drag
L-am văzut așezându-se la o masă cufundată în penumbră, chiar în fundul tavernei înguste. Mi-a atras imediat atenția diavolul bătrân care îl aștepta. Avea părul lung și slinos și un rânjet care îmi dădea fiori. Dintr-o boxă jegoasă, o melodie se chinuia să răzbată prin fumul gros. Mi-era clar că Ulf se joacă cu focul, din felul în care dracul mijea ochii și își agita băutura în pahar. Când s-a întors la masă, era de trei ori mai bătrân. M-a păcălit, a zis, și mi-a zâmbit amar de undeva de la capătul lumii.
