A părăsit clinica cu gândul doar la moarte. Cumpără o sticlă, dorea să se facă praf. Pe peronul gării se așeză pe o bancă lângă un bătrân. Milostivește-te. Îi întinse sticla. Intrară în vorbă și îi mărturisi că va muri și nu oricum, ci în chinuri. Ai făcut un bine unui biet bețiv, chiar dacă cu mâhnire, nu cu fericire. Se auzea trenul intrând în gară. Se ridicară. Am să îți întorc binele. Nu poți. Dă-mi sticla. Și îl împinse. Trenul anulă țipătul. Vezi, fără chinuri. Bătrânul goli sticla și o păstră pentru garanție.
Yuka Brevi
Acțiunea se petrece pe înserat, la parter. Scanez zona. Flori în mica grădiniță. Clar, o pensionară se ocupă de ea. Geamul deschis ca o invitație la pensia cash din sertarul cu fenilbutazonă. Perdeaua flutură, amintind de o cămașă de noapte, pusă pe culme, la uscat. Liniște. Totul e perfect pentru unul ca mine, un ninja al vremurilor noastre. Escaladez. Baba mă așteaptă cu două sute pe masă și cu o felie de lubeniță zemoasă, cu sâmburii scoși. Ia, maică, oricum o dădeam la porci, spune ea cu bucurie în glas.
Cristian Nedelcu
Era doar un boț de blană negru-tuci și fără ochi, când l-a aflat Moș Ilie în șanțul de pe marginea drumului. Dacă l-a văzut tremurând, puricos și slab ca vai de lume, i s-a făcut milă și l-a luat în casă. L-a spălat, i-a dat lapte și l-a ținut cu dânsul în pătură, la căldură. Acum se făcuse ditamai dulăul, dar se bucura chelălăind ca un pui, de fiecare dată când îl vedea pe bătrân intrând pe poartă. Moșul își legase singurătatea de câine, iar câinele își găsise un om de care să-și lege lătratul.
