Își potrivi cu atenție frunza, se uită la tufele de iasomie înflorită, inspiră adânc, apoi ridică rapid capul către norișorii trandafirii din zare, în spatele cărora heruvimii se adunau pentru cor. Doar în față nu voia să privească. Reușise până acum să ignore globul strălucitor care se legăna sub nasul ei pe coada șarpelui. Dar cum știa că tot va trebui să cedeze ispitei, luă fructul și mușcă hotărât. Cranț. Alături, umil, Adam înghiți în sec. Ghiorț. Dezgustată, Eva îl privi cu milă. Bine, hai, ia și tu o gură.
Julia Sandu
Ploua mărunt și droșca boierului Tănase se întorcea pe drumul înglodat ce ducea de la gară către conac. Își purta mândru privirea peste câmpurile care erau acum, după o viață întreagă de muncă, ale lui. Când venise aici ca arendaș al boierului bătrân, nu avea decât o valiză cu o cămașă și un schimb de izmene. Meticulos în socoteli și chitanțe, aspru în înțelegerile cu țăranii și cumplit cu datornicii pe care îi împrumuta în iarnă ca să nu moară de foame până la recoltă. Sunt milostiv, își spuse în gând, fericit.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Își suflecă mânecile și ieși. Îi plăcea să facă singur treaba. Sluga îi rânduise unul lângă altul. Luă cravașa, apoi lovi cu sete. Șfichiuitul îi gâdila urechile, iar pielea arămie plesnea sub bici cum plesnesc harbujii vara sub cuțit. Vaietele se ridicau în văzduhul prăfos. Nu mai da, cucoane. Cu fața la mine, netrebnicilor și puturoșilor. Pe ăsta de ce mi l-ai pus aici, zise slugii, privindu-l pe ultimul cu un soi de milă și dezgust. Ți-am zis să-l dai rob la mănăstire. Trecuseră ani de când o siluise pe mă-sa.
