Împăratul strigă. Proștilor, mi-e foame. 3 slujitori veniră în fugă cu o mică gustare constând dintr-un porc de lapte, 6 bibilici și un cocoș gras. 5 tinere îi așezară pernele. Un distins înțelept apăru de după perdele, gata oricând să noteze vorbele de duh ale feței luminate. Totul se făcu în liniște, pentru a nu perturba echilibrul împărăției. După o oră, râgâind și înjurând, preaslăvitul urlă după ploscă. Mâncați voi ce a rămas, azi mă simt darnic. Cei 9 mulțumiră îndelung și întinseră mâna spre mormanul de oase.
Cristina Alistar Gabouty
Preotul tot înșiruie pildele ca să explice pilda principală și-mi vine să urlu de plictiseală. Mă vede toată lumea, orga mea e instalată în față, nu ca în catedralele alea gotice, cu tribune mișto. Nici vitralii nu sunt, așa că văd perfect blocul vecin prin termopanele imense. Să ne rugăm, zice preotul. Eu anunț sec pagina pentru Domnu-i iubire. Femeile cântă fals, bărbații doar mișcă din buze. Greșesc o notă. Un nene stă crăcănat pe balconul de vizavi și mănâncă semințe. Se uită din când în când la noi, rânjind.
Daniela Toader
Dacă îmi amintesc eu bine, salata boeuf era mereu făcută cu carne de pui, oamenii mici dădeau sfaturi mari, ceea ce s-ar fi putut întâmpla în cazul fericit mocnea încet, până se stingea de tot, sub talpa groasă a ceea ce n-ar fi trebuit niciodată să se întâmple, prima ninsoare cădea fix în ziua în care un infinit de frustrări câștiga un război declarat cu mulți ani în urmă logicii nespuse a universului interior. Multă vreme am ținut morțiș să schimb lumea. Azi sunt fericită că n-am reușit.
