Euro 2024: Să ne pară rău sau să fim fericiți ca-n astea două săptămâni?

România a început EURO 2024 într-un mod inedit și șocant (pentru noi, pentru ceilalți). 3-0 împotriva Ucrainei, pe stadionul de la Munchen. Acest rezultat nu că ne-a bucurat, dar pentru două săptămâni ne-a dat un motiv să fim mândri că suntem români.

Au urmat alte două meciuri în grupă. Primul, cu Belgia, în care speranțele de câștig nu puteau să fie foarte mari, gândindu-ne ca sunt a 3-a echipa în lume și că îi au pe Lukaku, Doku și De Bruyne. Scorul de 2-0 ne-a menținut însă pe prima poziție în grupă. Meciul cu Slovacia, din punctul meu de vedere, a fost o mică dezamăgire. Ne-au jucat slovacii în prima repriză, dând primii gol în minutul 24, egalând noi printr-un penalty transformat de Răzvan Marin, în minutul 37. Penalty acordat cam ușor de arbitru, doar pentru că Hagi căzuse. De aici au pornit și glumele: "Un lucru a făcut Hagi bun în meciul ăsta... să cadă." Dacă Belgia-Ucraina nu s-ar fi terminat 0-0, am fi picat pe locul 2 în grupă. Și poate c-ar fi fost mai bine.

Apoi toată lumea a vorbit și a așteptat ziua de marți, 2 iulie 2024, ora 19.00, de pe același stadion din Munchen pe care am debutat la Euro, pentru începutul meciului România-Olanda. Să zicem că în primele 20 de minute am jucat bine, până la primul gol. În timpul ăsta, lui Hagi i s-a spart capul. A curs sânge. Vinovat: Dumfries Denzel. Puțin mai târziu, același Dumfries a intrat violent în Mogoș, acesta nemaiputând respira. A fost scos de pe teren și înlocuit de Racovițan. Jucătorul olandez nu a primit nimic de la arbitru. Prima suspiciune. Zwayer, c-așa îl cheamă pe arbitrul partidei, a oprit apoi un contraatac al nostru, chit că nu era cazul. A doua suspiciune. Apoi, ne-a dat un galben, într-un fault foarte prost simulat de olandez. A treia. Și lista poate continua.

Iordănescu îi schimbă pe Hagi, Drăguș și Marius Marin, cu Alibec, Mihăilă, Cicăldău. Însă abia în minutul 72, foarte târziu. Hagi s-a văzut din meciul cu Slovacia că nu poate face performanță maximă. Altă glumă ce a circulat: "Nu dă randament, că nu vrea să-și reprogrameze nunta" (Nunta lui Hagi e programată în ziua finalei Euro-ului).

Dumfries ia un galben, după mult timp, și sigur nu pentru un gest peste ce a făcut în prima repriză. Puțin mai târziu, Stanciu ia și el cartonaș, pentru proteste la un atac în care fusese implicat Alibec. Reacția lui, citibilă pe buze de toți suporterii români, cred c-a fost pe buzele tuturor.

Apoi 2-0, lumea încă mai rămâne la terase, așteptând... nimic. Apoi 3-0. Și gata.

Am zis ceva de arbitru. Dar când vezi raportul cornerelor 13-4 pentru Olanda, posesie 61% la 39% pentru ei, ocazii de gol 24-5, ar trebui să ne dăm cu un pas înapoi și să nu mai discutăm totul în prisma unui arbitru care a favorizat-o pe Olanda. Da, arbitrul a fost orb și surd (iar după meci am aflat c-a mai și luat șpagă în 2005 de la un alt arbitru ca să ajute o echipă să nu retrogradeze), dar asta nu reflectă decât poate... 40% din meci. Însă, înainte să vedem vina arbitrului, ar trebui să vedem și că am jucat cu a 8-a echipă din lume, statisticile, dominația Olandei din prima repriză, faptul că i-am lăsat să dea primele 2 goluri prea ușor, faptul că au prestat un joc pe poartă, frumos. Noi (de 4 sau 5 ori) am preferat să șutăm peste poartă în loc să dăm pasă.

Trebuie să rămânem cu gândul că am făcut foarte mult. Mai mult decât se aștepta oricine. Am început cu 3-0 am terminat ct 0-3. Un ciclu. Din care sper să învățăm să fim mai tari.

Asta este. Ne vedem în septembrie la Liga Națiunilor, prima etapă în calificările pentru mondialele din 2026.