Îi fi vreun zburător de cela, zise bătrâna la care poposisem. Scormonea în jarul sobei cu un băț de parcă acolo găsea întrebări să-mi pună. Când te ia doru de ducă simți așèa, cum ți se zbat fluturi în talpă, așè-i? Da, zic, exact așa, trebuie să-i eliberez, mă ridică pe aripi și numa ce mă trezesc pe drum. Da aci la dumneata parcă mi s-au liniștit, aș sta o vreme. Afară ploua încet, eu mă descălțasem și eram una cu lutul de pe jos. Las că știu io, îi sta până să gată sarmalele. Mai iartă și dumneata.
Marius Stan
Și am vrut să mă răzbun. Pentru toată durerea răscolită la fiecare întâlnire aparent întâmplătoare, pentru cuvintele ascuțite aruncate de la șold drept în inimă, cu precizie, cu ură, cu zâmbetul pe buze, pentru felul în care l-a luat de braț și a întors capul spre mine zâmbind. Ce ticăloșie, după ani și ani de vorbe și îmbrățișări amăgitoare, după ce ne-am mutat împreună și am cumpărat mobilă, după toate astea. Puteam să o fac să sufere îngrozitor, mai mult decât mine. Dar nu.
Monica Ciurea
Măcar voi să fiți fericiți, ne-a zis mama grav și s-a dus. Din toți pesemne numai eu am auzit, că ceilalți s-au și luat cu treaba. A mare n-a mai mers la școală, că n-avea cine face de mâncare. Fratele s-a dus prin sat cu ziua, că pe masă nu-ți pune nimeni de pomană. Mijloaca știa cânta când mă ținea în brațe de mă legăna. Eu, ăl mai mic, nu prea mi-am plâns de milă. La 14, băutură și țigări. La 18, so high. La 25 fu trăsnet, sexul era tare. La 31 una mi-a făcut copil. Îl tot privesc și-i zic: mă tată, măcar tu.
