Mi-ar plăcea, aș putea și chiar ar trebui, poate, să scriu un text cu acest titlu care să apară tocmai acum, azi, 7 iulie 2024, în ziua foarte precisă a celui de-al doilea tur de scrutin al unor alegeri legislative intempestiv provocate, demiurgic, ca un cutremur sau ca o lovitură de stat lămuritoare însă, care ar putea aduce pentru prima dată prin voință populară extrema dreaptă la putere, eveniment unic în istoria republicii franceze, al cărei de tristă și criminală amintire Guvern de la Vichy, colaboraționist-defetist, avea măcar "scuza" ocupației naziste. Se vede însă treaba că acea Ocupație - de extremă dreapta -, nu Rezistența - "comunistă" - a rămas în memoria franceză ca un model de suveranitate și patriotism, strat fosil care merită, iată, să fie reactivat. Și că deci Ocuparea din afară era doar un alibi și o ocazie pentru dorința de ocupare dinăuntru, intestină. Care, acum, denunță însă "ocuparea" de tip Uniunea Europeană ca "anti-patriotică".
Mi-ar fi plăcut, aș fi putut și ar fi trebuit, așadar, să scriu un text cu titlul "Ma France", "Franța mea", în care să spun cum sînt eu "francez" și ce fel de "francez" sînt, cum ne permite "modelul francez" să fim francezi și ce fel de francezi să fim, invocînd aporia și "contradicția performativă" - denunțată și demontată ca atare de istorie - a unei Revoluții Imperiale, adică "Modelul Napoleon", care a vrut să unifice Europa sub stindardul drepturilor omului, dar pe cale armată: ocuparea întru eliberare (de "Vechiul Regim", Împăratul Revoluționar, pregresist, împotriva regilor și împăraților "pe stil vechi", teocratic, ne-secularizat).
Să spun cum, după imperiul colonial din afară, extensiv, a urmat contra-imperiul dinăuntru, intensiv, adică la propriu republican, din nou și în continuare imperialist republican (adică, poate, esențialmente Roman), al auto-ocupării ocupatorilor de către ocupați, cum Republica se dovedește, prin urmare, a fi o succesiune de ocupări sau de dorințe, proiecte, proiecții de Ocupare, acum, post-colonial, doar interne, dinăuntru, cum Republica Franceză e animată și măcinată intim mai mult de imposibilul Imperiu Revoluționar decît de Vechiul Regim monarhic, cel care însă tot imperial, dar pre-colonial, din aproape în aproape, a realizat Regatul Franței ca stat tare, în sine și intensiv imperial.
Mi-ar plăcea, aș putea și ar trebui să scriu, deci, un text intitulat "Ma France", "Franța mea" de traducător al unor gînditori imperial-revoluționari, dar nu o voi face pentru că acel "ma", "a mea", îmi displace profund, fiind, poate, dorința comună, sau măcar cea mai răspîndită: fiecare să îi "ocupe" pe ceilalți, depinde însă din ce perspectivă.
Franța "mea", cea pe care o traduc, pe care o cultiv și o propag traducînd-o, este, tocmai, o gîndire-traducere, o filosofie-traducere, care se desfășoară ca traducere și care presupune traducerea, traducerea însemnînd, tocmai, apropriere eliberatoare, nu asupritoare, crearea de spații terțe, între și în plus față de cuplul "marital" limbă-sursă/limbă-țintă, înmulțire a teritoriului prin creare de teritorii sustenabile și care, mai ales, nu sînt luate altora, ci proiectate ca spații ale comunului, ale împreună-viețuirii (cum traduc eu "le vivre-ensemble"): spații republicane post-imperiale și an-imperiale.
"Ma France" este traducerea care disociază, poate, tocmai Republica de Imperiu, răspîndind și proiectînd, creînd Republica (Literelor...) în mod non-napoleonian, adică an-imperial.
Aceasta e Franța mea. Traducerea este Franța mea. Pe care nu o voi ceda.
Traducerea, repet, ca disociere a Republicii de Imperiu.
Mi-ar fi plăcut, aș fi putut și ar fi trebuit, așadar, să scriu un text cu titlul "Ma France", "Franța mea", în care să spun cum sînt eu "francez" și ce fel de "francez" sînt, cum ne permite "modelul francez" să fim francezi și ce fel de francezi să fim, invocînd aporia și "contradicția performativă" - denunțată și demontată ca atare de istorie - a unei Revoluții Imperiale, adică "Modelul Napoleon", care a vrut să unifice Europa sub stindardul drepturilor omului, dar pe cale armată: ocuparea întru eliberare (de "Vechiul Regim", Împăratul Revoluționar, pregresist, împotriva regilor și împăraților "pe stil vechi", teocratic, ne-secularizat).
Să spun cum, după imperiul colonial din afară, extensiv, a urmat contra-imperiul dinăuntru, intensiv, adică la propriu republican, din nou și în continuare imperialist republican (adică, poate, esențialmente Roman), al auto-ocupării ocupatorilor de către ocupați, cum Republica se dovedește, prin urmare, a fi o succesiune de ocupări sau de dorințe, proiecte, proiecții de Ocupare, acum, post-colonial, doar interne, dinăuntru, cum Republica Franceză e animată și măcinată intim mai mult de imposibilul Imperiu Revoluționar decît de Vechiul Regim monarhic, cel care însă tot imperial, dar pre-colonial, din aproape în aproape, a realizat Regatul Franței ca stat tare, în sine și intensiv imperial.
Mi-ar plăcea, aș putea și ar trebui să scriu, deci, un text intitulat "Ma France", "Franța mea" de traducător al unor gînditori imperial-revoluționari, dar nu o voi face pentru că acel "ma", "a mea", îmi displace profund, fiind, poate, dorința comună, sau măcar cea mai răspîndită: fiecare să îi "ocupe" pe ceilalți, depinde însă din ce perspectivă.
Franța "mea", cea pe care o traduc, pe care o cultiv și o propag traducînd-o, este, tocmai, o gîndire-traducere, o filosofie-traducere, care se desfășoară ca traducere și care presupune traducerea, traducerea însemnînd, tocmai, apropriere eliberatoare, nu asupritoare, crearea de spații terțe, între și în plus față de cuplul "marital" limbă-sursă/limbă-țintă, înmulțire a teritoriului prin creare de teritorii sustenabile și care, mai ales, nu sînt luate altora, ci proiectate ca spații ale comunului, ale împreună-viețuirii (cum traduc eu "le vivre-ensemble"): spații republicane post-imperiale și an-imperiale.
"Ma France" este traducerea care disociază, poate, tocmai Republica de Imperiu, răspîndind și proiectînd, creînd Republica (Literelor...) în mod non-napoleonian, adică an-imperial.
Aceasta e Franța mea. Traducerea este Franța mea. Pe care nu o voi ceda.
Traducerea, repet, ca disociere a Republicii de Imperiu.