Metafora este pentru a fi citită literal, nu metaforic.
Scriem literal/sîntem citiți metaforic: "poezie", "literatură".
Poezia e apodictică și axiomatică.
Discuție William Kentridge-Homi Bhabha la LUMA, Arles, 18 iulie 2024, pornind de la premiera operei The Great Yes The Great No a celui dintîi: Babel e o barcă, Babel is a boat (primul); "Să dăm răului o a doua șansă" (al doilea) - să se răscumpere? (eu); și "amnezie creatoare" (al doilea către/despre primul). "Amnerezie" (eu).
Babel e o barcă cu refugiați fugind de (pe) un pămînt și căutînd un pămînt, și rămînînd de fapt așa, pe ape, în traducere, între, clătinați. Mai bine! Singura șansă de supraviețuire. Traducerea ca supra-viețuire a operei (Benjamin).
Vorbirea și poezia, vorbirea mai cu seamă ca poezie ne fac să simțim limba și fac(e) ca limba să se simtă pe sine, devenind "sine", o ființă - mai mult/altceva: o sensibilitate în sine și la sine.
Poezie: a face cuvintele să se atingă și să se simtă - să își vorbească. În poezie, cuvintele se simt, se percep unele pe altele, se ating și își vorbesc - dezvoltînd un cîmp al sensibilului, sensibilitatea-cîmp. Poezia (re)dă corp(ul) limbii. Devine și se arată drept ceea ce e: corp social, corp și societate.
Scriem literal/sîntem citiți metaforic: "poezie", "literatură".
Poezia e apodictică și axiomatică.
Discuție William Kentridge-Homi Bhabha la LUMA, Arles, 18 iulie 2024, pornind de la premiera operei The Great Yes The Great No a celui dintîi: Babel e o barcă, Babel is a boat (primul); "Să dăm răului o a doua șansă" (al doilea) - să se răscumpere? (eu); și "amnezie creatoare" (al doilea către/despre primul). "Amnerezie" (eu).
Babel e o barcă cu refugiați fugind de (pe) un pămînt și căutînd un pămînt, și rămînînd de fapt așa, pe ape, în traducere, între, clătinați. Mai bine! Singura șansă de supraviețuire. Traducerea ca supra-viețuire a operei (Benjamin).
Vorbirea și poezia, vorbirea mai cu seamă ca poezie ne fac să simțim limba și fac(e) ca limba să se simtă pe sine, devenind "sine", o ființă - mai mult/altceva: o sensibilitate în sine și la sine.
Poezie: a face cuvintele să se atingă și să se simtă - să își vorbească. În poezie, cuvintele se simt, se percep unele pe altele, se ating și își vorbesc - dezvoltînd un cîmp al sensibilului, sensibilitatea-cîmp. Poezia (re)dă corp(ul) limbii. Devine și se arată drept ceea ce e: corp social, corp și societate.