Colegii mei râd de mine, îmi aruncă pachetul și nu vor să ne jucăm împreună. Doamna învățătoare nu le face nimic, ba mă scoate la lecție ori de câte ori mă plâng la ea. La ora de sport toate fetele mă trag de păr și îmi zic Cristina în loc de Cristi. Vânzătoarea de la alimentară mi-a spus că aici nu suntem în filme. De câte ori mă joc cu copiii de pe stradă sau din parc, mamele lor îi cheamă repede în casă și vă înjură. Tăticilor, eu nu mai ies din casă dacă nu-mi aduceți și o mămică.
Ana Maria Dobre-Nir
Erau șefi de trib de canibali. Mă rog, nu sălbatici, ci bogătași excentrici și, în mod predictibil, întreaga poveste se petrecea pe o insulă. Stimabilii se plictisiseră de căutat un sens al vieții și se apucaseră de mâncat oameni. Își alegeau victimele din rândul celor mai nevoiași. Oricum, în ochii lor, aceștia nu meritau să trăiască, pentru c-ar fi fost leneși. Îi puneau într-un cazan și-i fierbeau în vin, în timp ce ei discutau politică, adesea chiar despre venitul universal garantat. Vorba aia, noblesse oblige.
Paul Dârvariu
Nu am. Eu îi am pe Buni și Bunelu. Nu-mi pare rău. Buni e blândă și-mi face mereu papanași. Bunelu e vesel și-mi spune povești din armată. Cel mai mult îmi place că mă ia cu el în pădure, la ciuperci. La grădi, copiii mi-au spus că-s copil din flori. Da, e adevărat, mi-a zis Buni, Zâna Florilor mi te-a lăsat sub tufa de caprifoi, d'aia ți-am zis Florinel. Acum, stau pitit în podul șurii și-aștept să plece tanti aia cu părul roșu. Poate c-o să-i spun Mami, într-o zi, da' lui nenea Luigi n-o să-i spun niciodată Tati.
