Galeriile Uffizi, un excepțional muzeu de artă, de parcurs la pas și nu doar ca pe un coridor exterior de ajuns la Arno din piața primăriei. Are și terasă sus de tot, de unde puteți admira domul (catedralei).
Că tot am pomenit de dom, intrați și în catedrală, să vedeți cupola pe dinăuntru, e ca o fereastră prin care se vede cerul.
Academia, sculpturile lui Michelangelo, dar și tot ce mai este expus acolo - minuni dumnezeiești, insuportabil de frumoase.
San Lorenzo, pentru ea însăși, dar mai cu seamă pentru Capela Medici, alăturată, unde veți vedea mormintele levitând ale membrilor celor mai marcanți ai faimoasei familii, dar și sacristia michelangiolescă, de lângă.
Paradoxal, gara centrală, de vizavi de Santa Maria Novella, cu o arhitectură raționalistă interbelică, a marelui arhitect Giovani Micheluci cu Gruppo Toscano (1932-34), proiect susținut de Giuseppe Terragni (electa.it/la-stazione-di-firenze/). Și tot la Santa Maria Novella, excepționala fațadă renascentistă a lui Leon Battista Alberti (1470), o lecție perfectă de geometrie sacră.
