Regrete (XII): Hoquet

Textele din seria Regrete au fost scrise ca temă a cursului de scriere Wannabe - Fabrica de Scriitori al lui Mihai Buzea (1 aprilie - 1 iunie 2024). LiterNet va publica o parte din textele scrise în cadrul acestui curs.
 
 Indicația lui Mihai Buzea pentru această temă a fost foarte simplă: "Scrieți o povestire pe tema regretelor."


- Lasă-mă să te privesc. Ai albit un pic? Ha-ha!

Profa fumează. Mă pupă și mă îmbrățișează. Nu ne-am mai văzut demult. De când am terminat liceul. Pe-atunci avea ochelari. 25 de ani. Pielea, la fel de pistruiată. Părul prins în ditai cocul.

La final de-a doișpea, am atins-o. Nu s-a opus. În parc, pe mână mai întâi.

(Apoi pe umăr, în bezna crângului. Pe cot. Pe arătătorul ciobit în copilărie.)

Terminase Literele prima-n promoție. S-a întors în Focșani. La cel mai prost liceu. Cu ea în el, cel mai frumos. Ah, Focșaniul ăsta gri al meu! Mă întorc rar în oraș. Respir, merg la cimitir. Plâng un pic și pa. Vin și la reuniunile cu colegii. Din 10 în 10 ani? Asta e prima. Râdem și bem. Mai știi faza cu Tomescu? Ce echipă de handbal aveam! Profu' de info băga porn la greu.

(Pe gât. Pe ureche. Pe firele de păr care fac revoluție.)

- Je m'apelle Alizée Târnoveanu.

Deci profa de franceză. Mi-o amintesc la prima oră. Ce haos! M-a apucat un sughiț groaznic. Zgomotos. Spasmodic. Au râs toți, ea a fost gentilă:

- Comment dit-on "sughiț"?
- Hoquet.
- Bravo! Comment tu t'appelles?

Mă chema Ștefan și iubeam franceza. Mă chema Ștefan, iar la visare? La visare se zicea rêver.

(Pe coșul pieptului. La subraț. Pe inima care speram să-i bată mai tare.)

Apoi a spus stop. Nu putem face asta. E riscant. E greșit. Vor afla. OK, Ale, ne oprim. Doar o dată și gata: pe dinți.
Ne-am luat rămas-bun. Am luat bacul cu 9, la revedere! Zürich-ul e mai frumos ca Focșaniul. Niciun regret. Am învățat arhitectura. Am învățat să joc tenis. Mult rever, puțin rêver.

Și acum, după 10 ani...

- Arăți bine, Ștefane!
- Și tu, Ale.
- Ce faci după sindrofia asta?
- Tu să-mi spui.
- Depinde cât de beat vei fi.
- N-o să fiu.
- Hai în Paradis!
- Ștrandul.
- Ștrandul.
- Piscine à ciel ouvert.
- Bravo! Chiar, cum stai cu sughițul?
- Ha...
- Ha!
- Hai acum!
- În Paradis.
- În Paradis.
- Și reuniunea?
- Zece ani trec iar rapid.

Ne-am cazat la Stadion. Același miros de perișoare. Am coborât să facem o baie. Același aer înclorat. Miezul zilei, singuri la piscină. Ca-n filmele proaste. Am înotat spre ea în plută. A zâmbit și a suflat spre mine. Ca și când eu eram bărcuța, iar ea Alizeul.

(Pe buric. Pe coapse. Pe marginea piscine albastre. În toate locurile femeii.)