Indicația lui Mihai Buzea pentru această temă a fost foarte simplă: "Scrieți o povestire pe tema prostiei."
Spovedanie
Camelia Munteanu
Camelia Munteanu
Părintele Radu se uită la telefon, la mine, iar la telefon, strânge din ochi de parcă n-ar vedea bine, deși din Evanghelie citește fără ochelari. Da' cine știe, o fi învățat-o pe de rost, sigur e om deștept dacă a ajuns în parohia noastră. Spirt, cum zicea maică-mea. Ca să-i facă lui loc, a trebuit să plece popa Iacob. Tare drag ne era de el nouă, enoriașilor, îl știam de-o viață. Când popa Iacob a plecat, bunuțul, doar cu preoteasa, că băieții lor erau mari și nu mai stăteau de mult cu ei în casa parohială, și-a luat cu el Biblia legată în argint, paharul de împărtășanie, cădelnița cu zurgălăi auriți, crucea din lemn de la Athos, veșmintele preoțești cumpărate de noi și taina păcatelor noastre. El ne cunoștea de mici și știa tot: și care se îmbăta, și care nu plătise contribuția la parohie, și care își bătea nevasta, și care mergea la vrăjitoare, și care ținea ură pe frați, și care preacurvea, și care se lepădase de biserică și o luase, Doamne ferește, pe căile necuratului. El ne povățuia cu harul lui Dumnezeu, lui îi făceam ascultare, dar de la el o și primeam, când aveam nevoie. Lui i se plânsese maică-mea:
- Cu ce-oi fi greșit, părinte, să am eu parte de așa copil? Nu prinde nimic, nu știu cum va lua treapta întâi. I-am luat cruciuliță de la Rohia să o poarte zilnic la gât, are iconiță lipită în carnet. Dimineața, cum se trezește, o pun să se închine, sărută sfânta icoană a Precistei, bea puțină agheasmă, ia sfânta anafură.
- Zoia, Domnul Isus ne-a zis că Împărăția Cerurilor va fi a celor săraci cu duhul. Nu-l mai mânia pe Dumnezeu, tu ai un copil sănătos. Leana sărmana ce să zică de al ei?
Băiatul Leanei, Relu, făcuse un cancer osos și murise după ce îi amputaseră ambele picioare.
Mie îmi fusese frică atunci că mă ceartă popa, dar el m-a mângâiat pe creștet și i-a spus:
- Lasă, Zoia, fata mea, că toate în lumea asta au un rost. Domnul știe de ce-a făcut pe lumea asta și omul, și crinul, și țânțarul. Credință să avem, că rost și loc se găsește pentru toți. Să vii cu ea la Taina Sfântului Maslu, m-oi ruga să-i ajute Sfântul Iosif la examen.
Mulți ani mai târziu, noi, turma lui popa Iacob, nu ne-am bucurat deloc când ne-am trezit cu băiatul ăsta tuns ca un soldat și cu barba abia crescută, care arăta nu a preot abia hirotonit, ci a puști de bani gata. Nici nu mai știu pe cine am auzit după slujbă zicând asta. Enoriașii au încuiat ușa parohiei, ca nu cumva să pună veneticul piciorul în ea. Ne stârnise o femeie, Anuța Tatu, care înainte să iasă la pensie fusese sindicalistă la Metrou, că nu pot să-l alunge așa pe părintele nostru, că doar biserica se construise și din donațiile noastre. Eu nu prea știam ce să zic, sigur nu donaserăm cât pentru o biserică, că doar noi nu eram ctitori ca Becali. Ce-i cumpăraserăm noi, popa Iacob luase cu el. Dar ea părea să știe ce spune, așa că ne-am strâns în fața bisericii, să o apărăm și pe ea, sfânta, și pe bietul popă Iacob (deși el plecase deja) de băiatul ăsta care venise să ne ia tot ce făcuserăm singuri, din credința și agoniseala noastră, că zicea și cantorul că n-are nici chemarea, nici vocea, nici vorba celui dinaintea sa.
A trebuit să vină episcopul să ne împace. M-am și mirat că a reușit, la cât de porniți eram. Poate pentru că ne-a spus ce așteptam să auzim, poate pentru că ne săturaserăm de protestat și apăruseră între timp niște copii de botezat și niște prohoduri de slujit, poate pentru că ne-am gândit că oricum îl va bate Dumnezeu și-i va face El dreptate robului Său popa Iacob, sau poate pentru că episcopul a venit însoțit de jandarmi, credincioșii au cedat și i-au dat, cu sufletul îndoit, cheia bisericii părintelui Radu.
M-am ridicat de sub patrafir parcă mai ușoară, cu sufletul curățat prin spovedanie. Îi spusesem tot părintelui Radu, chiar și despre visul din noaptea de Florii, când îl văzusem pe Brăduț intrând în casă, cu un geamantan vechi cu catarame. Arăta fix ca geamantanul lui mama Zoia de pe vremuri, cu care mergeam în fiecare vară la Saturn. În restul zilelor din an, geamantanul cu catarame aduna praf pe dulapul din dormitor, mai puțin în preajma Paștelui, când mama Zoia spăla geamurile, cele patruzeci și trei de bibelouri din vitrină, și zona de deasupra mobilierului, inclusiv geamantanul. În vis, Brăduț purta un costum de in de culoarea tutunului, iar părul lui blond atingea gulerul sacoului. Îmi adusese bujori. Eu eram atât de bucuroasă, încât am rămas fără glas. Voiam să îi pun sacoul pe un umeraș, el a trecut bujorii dintr-o mână în alta, cât să își poată scoate brațele din mâneci, cămașa albă i se întinsese pe piept și prin ea i se vedeau sfârcurile. Îmi fac cruce cu limba, Doamne ferește! M-am trezit cu picioarele strânse și genunchii lipiți. Parcă nu mai aveam aer, m-a apucat așa o fierbințeală și niște furnicături care numai de la necuratul puteau să fie, așa că am început un Bucură-te, Marie. Dar m-am gândit că nu mă pot ruga așa, mi-am schimbat cămașa și chiloții și m-am mai rugat o dată, în haine uscate. Poate ar trebui să îi zic părintelui să-mi pună iar patrafirul sau să îmi mai dea un canon, văd că mă apucă din nou gândurile necurate.
Părintele își drege vocea, dar stă încă pe gânduri. E mirat de parcă i-aș fi spus că mi-a fătat găina, nu că vreau să primesc sfânta taină a cununiei. Poate crede că-s prea în etate? Bine, dar eu m-am păstrat curată, n-am alergat din floare în floare ca altele, nimeni nu are un cuvânt rău a spune despre mine în privința asta. Iar părintele, tânăr cum o fi, ar trebui să știe cât de drag îi este lui Dumnezeu un suflet curat, care a așteptat cu răbdare și credință în cel de sus, până s-a împlinit ce El, cu înțelepciunea Sa, i-a pus deoparte. Sau poate doar se miră că arăt așa tânără? Sigur asta o fi. Nu mă laud, dar chiar am primit complimente azi. Pe scară, în drum spre biserică, am dat de Predescu, care mi-a zis:
- Oooo, madam Toader, sunteți ravisantă azi! Sărut mânușițele!
S-a aplecat și mi-a sărutat mâna, apoi și-a lins buzele pe sub mustața căruntă, deși n-avea mâncare la gură.
M-am pregătit pentru sosirea lui Brăduț. Până de Paște mai sunt doar câteva zile. Nu mai am bani de mers la coafor, dar m-am vopsit singură în baie, cu o periuță veche de dinți și castronul din plastic în care puneam apă vrăbiuțelor pe pervaz. N-a ieșit rău. Of, chiar nu mă așteptam să aibă nevoie de ajutor și pentru biletul de avion! Nu că mă plâng, Doamne ferește! Mare este mila ta, Doamne, bine că am avut bani destui puși deoparte, cum era acum să nu ne putem vedea din cauza scorpiei ăleia care i-a mâncat viața, i-a luat și banii, și copiii? După ce ies de la părintele, să nu uit să aprind o lumânare pentru măicuța Precista, bunuța, că și ea m-a ajutat! Rochie nouă n-am putut să-mi iau, dar am cusut un guleraș de macramé la cea neagră, am periat-o bine, i-am schimbat nasturii cu unii din perluțe și când am încercat-o, nu-mi venea rău. N-am pus un gram în cinșpe ani. Mi-am făcut o mască din gălbenuș de ou cu mălai, mi-am dat cu niște lapte Doina.
- Doamna Tanța, sigur el e domnul cu care vorbiți de trei luni? Sigur el e Brăduț cu care vreți să vă luați?
Poate i se pare prea repede? Dar noi ne-am așteptat treizeci de ani.
- Da, părinte. Cu voia lui Dumnezeu, imediat ce se termină postul. Ajunge în Sâmbăta Mare, ca să fie și el la Înviere. O să-l cunoașteți. Poate pe la sfârșitul lui mai? Tot prăznuiam Sfinții Constantin și Elena, trebuia să cinstesc lumea, măcar să dau o singură masă.
- Doamna Tanța, cred că e o greșeală.
Ce greșeală să fie? Privirea părintelui parcă e privirea mamei Zoia când a aflat cum le-am deschis eu ușa colegilor ei și i-am lăsat să ia tot din casă: banii, bijuteriile, blana, ca să i le ducă la birou. Ce m-am mai bucurat că, în sfârșit, o s-o fac pe mămica mândră de ce fată isteață și ascultătoare are! I-am ajutat să coboare geamantanul cu catarame de pe dulap, l-am șters bine de praf, cu o cârpă umezită, apoi cu o cârpă uscată, cum făcea ea, am așezat în el lucrurile și am închis cu grijă cataramele, să nu le zgârii cumva. Nu a încăput tot. Le-am mai dat și o sacoșă și mi-am cerut scuze, dar colegii erau drăguți, au zâmbit și au zis că nu e nicio problemă.
Milițienii au presărat cu o pensulă praf negru peste mobilele albe și praf galben peste cele maro. Au apărut zeci de degete. Toate arătau spre mine. Ce mai bătaie am luat, m-a știut tot blocul! Nici nu știu dacă m-a durut mai rău, bătaia sau rușinea.
Simt și acum că mi se aprind obrajii. Zic:
- Părinte, nu-i însurat. Nu mă băgam eu în casa altei femei! Oricum, el n-a primit taina cununiei în Biserica Ortodoxă, ea e papistașă. Nici asta măcar, poate satanistă. Purta la gât o fiolă cu sângele fostului bărbat, cine-a mai auzit așa ceva, Doamne apără!
Privirea părințelului se înmoaie, de parcă aș fi în apă, gata să mă înec și el ar vrea să mă scoată. Întinde mâna, o așază peste palma mea.
- Doamna Tanța, cred că e o farsă.
Cum să fie o farsă? Doar suntem suflete pereche. Vorbesc cu el de atâta vreme, ne-am făcut planuri. El degeaba a tot căutat, că a dat doar peste femei cu care nu puteai să faci casă. Eu am așteptat să mă găsească un bărbat care să nu se uite doar la sâni, că n-am, ci la sufletul omului. El mi-a zis cel mai frumos lucru pe care mi l-a spus cineva vreodată: "Tensi, tu n-ai fost prima femeie din viața mea, dar vreau să fii ultima!". Doar Brăduț îmi spune așa, acolo la ei Constanța e prea greu de pronunțat, așa că mă alintă Tensi.
Ne-am găsit prea târziu pentru făcut copii, deși cu mila lui Dumnezeu, se poate face orice. Dar el are cinci deja și eu o să-i iubesc și o să-i îngrijesc, deși sunt mari toți și nu prea mai au nevoie de grija mea.
- Nu, părinte, el mai are de împărțit doar o vie cu fosta. Bine că a scăpat de ea, Doamne ajută! Oricum, ce să facem noi doi cu o vie prin Franța? Doar am eu vie la Buzău de la mămăița mea, nu ne trebuie via ei, să și-o țină!
Părintele mi se uită drept în ochi, mâna lui a rămas peste mâna mea. Nu știu dacă de la dogoarea palmei lui sau de la fierbințeala din obrajii mei, în biserică s-a făcut mult prea cald.
- Doamna Tanța, spuneți-mi că nu i-ați dat bani!
- Cum adică, de ce să nu-i dau, părinte?
Ce treabă are părintele cu banii mei, că doar nu i-a făcut el. Brăduț o să fie bărbatul meu, a avut încredere în mine și mi-a spus toate necazurile lui.
- Părinte, dar i-a luat scorpia aia tot, să n-aibă parte de nimic din ce n-a făcut din truda ei! I-a luat casă, copii, ceasuri, bijuterii, el n-a rămas cu nimic. Auzi, să spună ea că bea și o bate, când el e blând ca un mielușel, i se vede pe față! N-ați văzut, părinte, ce-a pățit și actorul ăla, Gioni Dep cu nebuna ailaltă?
Ce știe părintele? Eu n-am fost niciodată o femeie frumoasă sau deșteaptă, lu' mama Zoia i-a fost mereu rușine cu mine, dar el asta își dorește, o femeie cu frică de Dumnezeu. Mi-a zis că a avut destule femei cu chip de păpușă, nume de înger și pe dracu' într-însele.
- Câți bani i-ați dat, doamna Tanța?
La început, mi-a cerut datele cardului ca să rezolve totul pe acolo și să poată să vină. Eu i-am zis că nu vreau să port semnul Fiarei. După ce călugărul Pafnutie de la Mânăstirea Sfinților Români mi-a spus că trăim vremurile de pe urmă și că ne însemnează pe toți, mi-am pus toate cardurile pe foc. S-a înfricoșat și Brăduț și le-a ars pe ale lui, apoi m-a rugat să îmi scot toți banii de la bancă și să îi trimit pe numele unui prieten de-ai lui, ca să nu pună nebuna mâna pe ei. Cât i-am dat? Tot. I-am dat toate economiile din contul meu de la CEC, deschis de mama de când eram copil, să-și plătească datoriile și să-și ia biletul. Dar ce contează, nu zice Evanghelia că banul e ochiul dracului și că mai degrabă va trece cămila prin urechea acului decât va ajunge bogatul în împărăția cerurilor? Asta să fie singura noastră grijă! Dacă i-am strâns eu singură, va fi și mai simplu să îi strângem în doi. Banii se fac, noi să fim sănătoși. Brăduț e actor acuma acolo în America, dar mi-a spus că a făcut înainte contabilitate primară. Când ajunge în România, vorbesc eu cu doamna Nuți de la firmă să îl angajeze, doar să treacă sărbătorile.
Părintele pare deodată mai hotărât, mai aspru, mai stăpân pe el. Tinerel așa cum e, parcă aduce a popa Iacob. Îmi cere să-i mai arăt profilul de Facebook. Deschid telefonul, se aude un clic când pozează ecranul. Când văd părul gălbui și ochii albaștri ai lui Brăduț al meu, în cap îmi vine iar cămașa lui întinsă pe piept.
- Brad Pitt? Doamna Tanța, mergem la secție!