Indicația lui Mihai Buzea pentru această temă a fost foarte simplă: "Scrieți o povestire pe tema prostiei."
Fie-i țărâna ușoară
Oana Năstase
Oana Năstase
Duminică m-am trezit devreme să o duc pe bunica la cimitir. Erau trei luni de când se dusese bunicul. Eu o știam vorbăreață și aprigă dar acum era schimbată: își strângea basmaua neagră care-i tot cădea de pe cozile împletite și răsucite în jurul capului. Avea încă, la 78 ani, două cozi groase și negre care-i scoteau în evidență ochii verzi, pătrunzători. Eu admiram părul ei negru și-mi aminteam poveștile din tinerețe când fusese frumoasa satului iar bunicul o furase cu șareta de la școala de fete. I se spusese că nu e de nasul ei dar el chipeș, ea frumoasă, s-au îndrăgit și a fugit cu el. Au petrecut 60 ani împreună iar acum mă temeam să nu se prăpădească și ea, așa cum se întâmplă cu bătrânii care nu pot supraviețui singuri după pierderea partenerului de-o viață.
În mintea mea nu puteam să mi-i imaginez unul fără altul. Făceau totul împreună, până și mâncau din aceeași farfurie.
Mă îmbrăcam și o auzeam pe mama prin curte cum se văita bunicii:
- Măi mamă, știi ce a făcut fata? Iar s-a despărțit de băiatul ăla. Mai spune-i și tu să-și bage mințile în cap, să se mărite odată!
- Știu și eu, maică?
- El vine la ușa mea și-mi zice că fără ea nu poate să trăiască. Iar ea face fițe. Unde mai găsește ea așa băiat bun? Nu bea, e familist, are situație bună.
- I-o fi făcut ceva fetii de nu-l vrea ea.
- Ce să-i facă? Nu i-a făcut nimic! Ea îi caută nod în papură! Nu vede ce rău e să fi singură? Mie de douăzeci de ani nu mi-a mai deschis un bărbat ușa, iar pe ea vine să o aștepte la scară, îi cară sacoșele și ea face mofturi. Cât o să mai suporte băiatul ăla, ce-i prost, să stea așa, după fundul ei?
- Aud! Sunt și eu aici! Mai încetează o dată să o montezi pe bunica! Nu-i suficient câtă melodramă faci tu? Dacă vreți să vă duc la cimitir încheiați subiectul ăsta!
Am luat coliva, niște pachete de împărțit și am pornit.
Mă uitam la fotografia de pe crucea de piatră. Nu o mai văzusem. Erau amândoi așa tineri, îndrăgostiți și frumoși! Fac o poză cu telefonul mobil sperând să aibă calitate bună să o pot tipări și înrăma. Imaginea asta e o pledoarie bună pentru căsătorie, chiar îmi dă speranță.
- Bine că terminară piatra de mormânt. Taci, că o făcurăm și pe-asta, zice bunica în timp ce tămâia și aprindea candela.
- Mamaie, ia-o încet, să nu ți se facă rău. Trage-ți sufletul.
- Bine că mă aduseși aci măi fată, că eu am ceva să-i spun lui tac-tu mare.
Se apleacă și pupă sticla din dreptul capului tânăr și zâmbitor:
- Costică, m-ai luat de copilă și trecură 60 ani în care eu nu am știut altceva decât să am grijă de tine, de copii, de casă. Acum plecași și mă lăsași. Dar știi ce? Mie nu mi-e urât singură. Stai tu liniștit acolo că vreau și eu să trăiesc liniștită aici. Am făcut mereu cum ai vrut tu. Mai lasă-mă și pe mine măcar cinci ani să trăiesc după capul meu. Să fiu și eu stăpână în casa mea. Mi-a ajuns cât te-am slugărit. Așa să știi, că eu nici la cimitir nu vreau să vin decât când m-o aduce fata. Mă dor picioarele iar tu stai bine aici și fără mine. Nici doliu nu mai port. La ce-ți folosește ție că port eu negru să mă-ncing pe căldurile astea? Eu asta am vrut să-ți spun. Rămâi cu bine și să nu mă chemi la tine că nu vreau să vin!
Mângâie în treacăt poza și plecă încet spre ieșire.
Mama era cu gura căscată.
Mie mi se înnodau lacrimile în barbă.
Nu m-am așteptat la asta. De unde credeam că se prăpădește bunica de dor, tristețe și singurătate! Că o s-o văd în doliu toată viața! Devenise brusc eroina mea. Ce om puternic și curajos! Iar eu... ce oarbă am fost! Nu m-am gândit vreodată la ea ca la o persoană independentă, cu dorințe proprii, cu visuri. O văzusem mereu ca o piesă de puzzle care avea nevoie de piesa bunicului ca să întregească imaginea.
- Măi fată, eu nu m-am băgat în viața ta iar acum chit că o supăr pe mamă-ta, să știi de la mine că nu e bine să te măriți cu un om mai în etate ca tine. Toată viața el va fi mai obosit, mai bolnav, că, dé, e mai bătrân. Iar tu o să-ți mănânci tinerețile spălându-i izmenele și oblojindu-l ani în șir. Lasă mamă, că se poate și fără să-ți pui pirostriile! Eu am fost proastă, n-am știut dar tu ai făcut școli, ai umblat în lume. Trăiește-ți mamă viața, distrează-te. Bărbatul își ia muiere ca să-l îngrijească. Și până nu ești a lui, vine după tine și-ți face toate chefurile. Pe urmă, s-a terminat. Îl slugărești până moare.
- Măi, mamă! Nu te recunosc! Ce tot spui acolo? Nu vezi că eu sunt fără bărbat de douăzeci de ani? N-are cine să-mi schimbe un bec. Și crezi că-i ușor să mă duc la culcare singură noapte de noapte?
- Lasă, că și cu bărbat tot singură te duci la culcare. El își face treaba și se culcă pe partea cealaltă. Nu mai amăgi fata cu povești de căsnicie fericită! Că dacă voiai cu adevărat îți găseai pe unul. Dar tu ai preferat să nu te cicălească nimeni și să-ți vezi de treaba ta! Lasă și fata să-și vadă de treaba ei, pe tac-tu mare de-a lui pe lumea ailaltă și tu vezi-ți de-a ta. Eu mă descurc singură în bătătura mea și nu am nevoie de două izmene ca să-mi spună ce să fac. Să-i fie țărâna ușoară!