Azi am ajuns în Paris. Un vis împlinit. Când am aterizat, am avut emoții. Prima dată pe tărâm francez, prima dată la Jocurile Olimpice.
Zborul a fost plăcut și în timp (fără întârzierile de care se tot aude). După, a urmat un drum cu un autobuz, două metrouri și un tramvai până la cazare. Lume multă, securitate multă (francezii se plâng că este prea multă, dar cred că mai bine te asiguri decât să îți pară rău).
Am văzut peste tot semnele Jocurilor Olimpice și copilul din mine devenea din ce în ce mai entuziasmat.
M-am uitat la Deschiderea Jocurilor Olimpice. Prima deschidere care nu s-a întâmplat într-un stadion, ci pe Sena. Sportivii au "defilat" în bărci, iar malul Senei a devenit o adevărată scenă. Un curaj poate neînțeles de unii, dar unul asumat. Un pariu, chiar. Un efort extraordinar.
Dar le-a ieșit. Am fost martoră unei ceremonii dinamice, colorate, cu momente atât de diferite, sub semnul unitate în diversitate. Nici măcar ploaia nu a putut strica această festivitate și entuziasmul de pe chipul sportivilor. Va rămâne cu siguranță în istorie. Melodia Imagine a răsunat pe malul Senei și parcă a oprit timpul în loc, iar versurile Imagine all the people / Living life in peace și I hope someday you'll join us / And the world will be as one vor rămâne cu mine mult timp.
Portdrapelul României au fost canotorii Ionela și Marius Cozmiuc. Amândoi cu un palmares extrem, extrem de mare. M-am bucurat că portdrapelul a venit din partea canotajului pentru că este o încununare a dedicării și muncii bine făcute de către Federația Română de Canotaj.
La Trocadero, steagul olimpic a fost înălțat în timpul intonării imnului olimpic de către 60 de membri ai Corului Radio France și de 90 de muzicieni ai Orchestrei Naționale a Franței, sub bagheta lui Cristian Măcelaru. Iar Nadia Comăneci a purtat torța olimpică în ultima serie internațională, alături de Rafael Nadal (care a primit-o de la Zinedine Zidane), Serena Williams și Carl Lewis. După ei au venit o serie de francezi, printre care Amélie Mauresmo, Tony Parker (baschet), ultimii doi fiind Teddy Riner (judo) și Marie-José Pérec (atletism), cei care au aprins flacăra olimpică. Iar apoi Celine Dion a cântat Hymne à l'amour al lui Edith Piaf pentru a încheia festivitatea de deschidere.
Azi (sâmbătă. 27 iulie 2024) încep oficial primele competiții de la Paris 2024.
Gimnastul Andrei Munteanu se va lupta în calificări pentru un loc în finală.
Tot azi intră în serii și unii dintre canotori, printre care și campioanele olimpice en-titre la dublu vâsle feminin Simona Radiș și Ancuța Bodnar.
Și tot azi tenisul de masă își face debutul la această ediție, iar echipa de dublu mixt formată din Ovidiu Ionescu / Bernadette Szocs va concura în optimi, iar Elizabeta Samara și Eduard Ionescu vor concura la probele de simplu feminin, respectiv masculin.
Iar eu sper să mă pot bucura puțin de proba de contratimp individual la ciclism (marea mea pasiune), unde italianul Ganna se va bate cu belgianul Evenepoel pentru titlul olimpic.
Sper să ne gândim măcar câteva momente cât de mult ne poate învăța sportul, cât de mult putem învăța de la sportivi și cât de puțin ne costă să fim alături de ei.
Hai, România!