Date fiind costurile actuale ale materialelor de construcție, care sunt, aproape toate, produse cu consumuri mari de energie, în absența unor detalii precum un studiu topo-geo, care să ne spună la ce adâncime trebuie făcută fundarea și ce gabarit ar avea aceasta, e greu de pornit o discuție serioasă de cost, când fundația înghite măcar un sfert, dacă nu cumva, în terenuri dificile, mai mult de un sfert din costul unei case; la fel de scumpe sunt și instalațiile, iar variațiile sunt majore, în funcție de cuplarea la utilități preexistente sau după caz, de absența acestora. După aceea, este important dacă sunt case cuplate (pot avea un perete comun, deci sunt mai ieftine decât două case independente), înșiruite (tot așa, se economisesc costuri cu pereții comuni) sau locuințe-covor. Nimeni nu spune public și niciun investitor nu a încercat ceea ce noi am învățat încă din anul al II-lea la facultate de la profesorul Mihail Caffe: locuințele covor pot asigura o densitate comparabilă cu, sau mai mare decât cea a blocurilor de P+10! Și cu costuri semnificativ mai mici de infrastructură.
Apoi, este important pentru costuri dacă este o locuință de urgență, care să presupune o adăpostire minimală și temporară, caz în care s-au făcut și case din tuburi de carton, în Nepal (arh. Shigeru Ban), una cu o durată ceva mai lungă (poate fi asigurată din materiale naturale și poate fi menținută validă prin participarea utilizatorilor la mentenanța ei în timp, precum casele din lemn, chirpici sau vălătuci / paiantă etc.), sau cele definitive, care durează mai mult de o generație (beton + cărămidă + termosistem).
În 2003, cu Fundația Habitat și Artă în România, condusă de regretatul sculptor Alexandru Nancu, am proiectat și realizat kit-uri de case: din patru kituri se poate face o casă P+M de 78 mp (construiți desfășurați), sau, cu trei cuburi în linie și unul deasupra, o biserică, pentru că ne-am gândit că, în situații extreme, catastrofice, e nevoie și de o cameră de adunare și psiho-dramă, dacă nu de rugăciune. Biserica a fost mutată ulterior și rău am făcut că am avut această idee, pentru că a și dispărut, făcută un maldăr de scânduri de o tornadă la Adunații-Copăceni; casa a rămas, a mai fost întreținută și este și acum pe locul ei, la Muzeul Satului Vâlcean, la ieșirea spre Sibiu din Râmnicu Vâlcea. Costul kit-ului era, ban pe ban, de 7.800 euro la banii de atunci, adică 100 euro/mp. Desigur, se adăugau fundația și manopera, asigurată atunci de Alexandru, pictorul Gheorghe Dican și alți entuziaști ai muzeului și ceva studenți din taberele de vară pe care Fundația HAR le făcea cu studenți de la Arhitectură (mai ales masteranzi la Antropologia spațiului sacru, masterul pe care l-am coordonat cu Florin Biciușcă între 2001 și 2009, printre ei aflându-se și absolvenți de teologie sau umanioare) și de la Arte. Deci, la vremea aceea era posibil, pe când statul construia, chiar lângă noi, case la un preț minimal de... patruzeci de ori mai mare! Cred că asta a fost și explicația de ce, la vernisaj, prefectul guvernului de atunci, din patrulaterul roșu, a trimis vorbitori să ne saboteze. Alexandru a întrebat public, atunci, cum se explică diferența între ce construiau ei atunci și ce făcusem noi? Apoi, când un popă trimis în misiune a întrebat: oare de unde se pricepe dl. arh. Augustin Ioan la făcut biserici? Alexandru, dragul de el, a răspuns: Păi, tocmai ce a câștigat concursul pentru Catedrala Patriarhală, îi puteți întreba pe mitropoliții din juriu dacă știe sau nu. Și s-a făcut liniște, popa a dispărut și asta a fost.
Deci, dacă e să se revigoreze defuncta ANL, mai bine lipsă. Altfel, dacă ar exista o mobilizare națională și, de ce nu, internațională, pentru concursuri pe fiecare amplasament pus la dispoziție liber de sarcini de cine le-ar organiza - primării, guvern - da, s-ar putea oferi soluții decente în interiorul sumei de 35.000 euro, de tiny houses - o mișcare oricum la mare modă în SUA și, parțial, în Europa de vest. Dar nu cred că un astfel de sistem coerent a fost avut în vedere de cei ce au organizat Caritas-ul cu locuințe fictive. Mă tem că este, ca și sistemele piramidale din anii nouăzeci, ca și Dracula Theme Park și altele - ejusdem farinae - doar o biată scamatorie politică...
