04.08.2024
Uneori, în viața lor răsuna o tăcere pe care amândoi o resimțeau în oase, ca un ecou fără sunet în culoarele scheletului lipsit de măduvă, sau mai degrabă ca pe o întrerupere a sensului și al valorilor în care crezuseră împreună, din primele zile ale relației lor. Gesturi altădată tandre deveneau automatisme, o mângâiere furișă pe șira spinării nu mai înfiora pielea capului și nu mai activa emoții în plexul solar. Își spuneau că aceste momente nu erau simptome ale stingerii iubirii dintre ei, ci semne ale unei discontinuități contagioase dintre semenii lor. Nu mai exista dialog real cu cei din jur, numai o avalanșă de imagini ce se doreau cât mai concludente despre momentele cheie din existența fiecăruia, încadrate de cuvinte sărăcăcioase, uscate de preaplinul unei înțelepciuni aforistice, copiate de pe conturile instagram ale unei armate de mari anonimi despuiați de orice afinitate cu transcendentalul.

Pentru a nu fi prinși cu totul în vortexul imaginilor digitale, își petreceau timpul liber colecționând fotografii. Cea mai recentă achiziție era un album făcut artizanal, legat de mână cu sfoară subțire și coperți de piele vișinie, ca o vânătaie în curs de vindecare. Îl cumpăraseră de pe strada Grumăzescu, intrigați că aparținuse unui anume J.D. Paginile erau organizate oarecum haotic, pe țări și ani: Italia (1963), Norvegia (1950), Franța (1945), Portugalia (1970), America (1922), reunind câteva zeci de fotografii alb-negru de dimensiuni mici, egale, dreptunghiulare. Chipurile fotografiate aveau trăsături etnice diferite, fapt ce indica că nu erau în posesia unui album de familie.

Remarcară surprinși că sub titlul "America" se afla o singură imagine, o insulă misterioasă simetrică, înconjurată de albul paginilor cartonate, pe alocuri străpuns de o pată de lipici uscat, înnegrit, urma palpabilă a unor fotografii dezlipite.

Pe spatele fotografiei stinghere era scris The Meeting Place - locul de întâlnire. Un bărbat și o femeie, de vreo cincizeci de ani, așezați pe treptele unei case din lemn în stil scandinav, specific pentru arhitectura din zonă. Rochia femeii era lungă, închisă la culoare, cu nasturi până la baza gâtului, niciun imprimeu, nicio bijuterie, părul la spate într-un coc din cozi împletite - singura extravaganță camuflată cu măiestrie într-un întreg de trăsături austere. Gulerul alb al bărbatului indica profesia de pastor. Pielea capului chel al acestuia avea un luciu mat, în contrast cu fundalul negru al ușii de la intrarea în casa care apărea numai pe jumate în fotografie.

xxx
Lena îl privi lung, intens, cu mușchii feței încordați și buzele țuguiate, gata să vorbească. Puse degetul pe femeia din fotografia din 1922 și el se opri din răsfoit. Trebuiau să imagineze o poveste despre acest personaj, conform unui joc pe care-l inventaseră la începuturile activității lor de colecționari.

În 1922, niciunul dintre ei nu se născuse, lumea se bucura de prosperitatea care a urmat după Primul Război Mondial. În Italia Mussolini luase puterea, se formase Uniunea Sovietică, răbufnise războiul civil în Irlanda. O lume opacă, pe care nu o înțelegeau, oricâte cărți de istorie ar fi citit.

"Crezi că oamenii se adunau în casa asta pentru a vorbi despre politică, sau despre religie?" - întrebă ea, luând o foaie de hârtie și un creion.
"Despre religie, după cum se vede. Bărbatul este cu siguranță preot, iar femeia nu poate fi decât soția lui." - răspunse el cu o siguranță de sine caracteristică.
"Și totuși, pe spatele fotografiei scrie The Meeting Place, nu The Church of Xulescu... Și poate nu e soția lui, ci amanta lui, sau sora lui, sau pur și simplu o adeptă a cultului pe care l-au format împreună."

După câteva ore de discuții, nu ajunseră la niciun fir conducător. Foia de hârtie rămase albă oglindind vidul dintre ei. Povestea din fotografie nu prinse contur, mințile lor nu se mai întâlniră în miezul cuvintelor pentru a da naștere unor noi înțelesuri. Nici misterul fotografiilor dispărute din album, nici cel din spatele inițialelor J.D., nici măcar cel al titlului "Locul de întâlnire" nu le mai stârneau imaginația.

Se ridicară de la masă epuizați, cu sentimentul că trecuseră o mare încercare. Adormiră ținându-se de mână, senini, cu certitudinea că se vor întâlni în vis și că se vor iubi în continuare, în zori de zi, la trezire.

0 comentarii

Publicitate

Sus