Opereta... altfel

Departe de a se cantona în acel con de umbră al desuetului cu care opereta ca gen este deseori asociată, Teatrul National de Operetă a lansat pe parcursul ultimei stagiuni o autentică ofensivă de îmbunătăţire a imaginii.

Din fericire pentru bogăţia artelor spectacolului în oraşul Bucureşti, această nouă imagine a operetei pare a fi rodul unui demers coerent, neîntâmplător. Afişele din oraş propun o imagine pe de o parte uşor misterioasă, iar pe de altă parte incitantă, evocând fiorul pe care ar trebui să-l încerce fiecare cu ocazia intrării în sala de spectacol. Acelaşi tip de îndemn vizual este păstrat şi pe CD-ul editat de casa de discuri Electrecord dedicat unora dintre cele mai populare pagini din creaţia românească de gen.

Veţi fi surprinşi să constataţi, în cazul în care vă veţi oferi plăcerea audiţiei, cât de multe dintre fragmentele muzicale de pe acest album vă sunt deja cunoscute. Fie că este vorba despre Lăsaţi-mă să cânt sau Lysistrata de Gherase Dendrino, Leonard sau Soarele Londrei de Florin Comişel, Anton Pann de Alfred Mendelsohn sau Amorul mascat de Ion Hartulary Darclee, nota comună este marea popularitate de care această muzică s-a bucurat şi continuă să se bucure în rândul unui public foarte larg, chiar dacă puţini conţientizează că este vorba despre o arie dintr-o operetă. Fără a fi muzică pop, putem spune că multe dintre temele sau ariile de pe acest CD merită calificativul de şlagăre. În ceea ce priveşte interpretarea, au fost alese - şi aici aprecierea se cuvine editorului - versiuni de referinţă pentru fiecare arie sau piesă orchestrală, astfel încât parcurgerea albumului echivalează cu o nostalgică incursiune în istoria operetei româneşti.

Acompaniamentul aparţine unor orchestre care au lăsat în urmă înregistrări memorabile, precum Orchestra simfonică a Cinematografiei condusă de Paul Popescu, Orchestra de studio a Radioteleviziunii condusă de Carol Litvin, sau Corul şi Orchestra Operetei din Bucureşti condusă de Liviu Cavasi, Mircea Luculescu, Constantin Rădulescu şi Mircea Ionescu. În privinţa soliştilor, succesiunea ariilor reprezintă o adevărată paradă de "prinţese şi prinţi" ai operetei, mari artişti care au dat strălucire acestui gen decenii la rând. Pagini din operete româneşti se bucură pe acest album de interpretări din "fonoteca de aur" aparţinându-le unor cântăreţi precum Constanţa Câmpeanu, Ion Dacian, Magda Ianculescu, Lucia Ţibuleac şi nu numai.

Veţi fi cu siguranţă impresionaţi de precizia rostirii care face posibilă înţelegerea integrală a textului cântat, de pregnanţa şi stilul unor puternice individualităţi artistice, puse cu mare artă în slujba personajului interpretat. Umorul fin sau mai tăios, dorul aprins sau mai nostalgic, sunt sentimente ce vor transgresa cu siguranţă din aura personajelor în afectul ascultătorului, care va lua astfel o binemeritată şi necesară pauză de actual şi imediat, în favoarea inocenţei şi a fanteziei, care iată că reuşesc să nu fie întotdeauna sinonime cu desuetul.