Pooritate. Poorism. Adică ideologie a purității pentru îmbătat săracii și întreținut sărăcia fundamentalisme pentru sărăcie și pentru săraci. Mă joc cu cuvintele așa cum alții se joacă cu viețile.
Totul despre "a fost sau n-a fost" Cina (sau de fapt "Ghici cine vine la Cină"), nimic despre foamea și obsCenitatea LVMH. Orbire! Ou comment se tromper (Trumper) totalement de bataille.
Biblic vorbind, le-au arătat cică Cina să se închine ca la Vițel și să nu vadă, tocmai, Vițelul și Aurul. Perfect!
Problema era de fapt intruziunea păgînă. Bețivanul Bachhus la cică Cină este însăși ipocrizia intimă, structurală a lumii de azi. Și gata, că e cu și pentru fraieri.
Puțin cinism cred că merită. Aș zice deci așa: doar ca trans puteți avea acces la mărfurile LVMH. Care sînt deja trans și ne-au făcut deja pe toți trans la cap și în suflete. Rîvnești la așa ceva, ești deja trans, ai încălcat canonul sărăciei și al moderației, care, foarte creștinește, e de rușine, vrei să pari bogat, să fii de partea stăpînilor lumii. Ăsta e afrontul. Obișnuiți-vă-ți. Cina a marfa. Hahahahahahaha!
Hybris-ul de a respinge hybrida, hibrizii. A se dezvolta.
Un bun test pentru a ști dacă de fapt ești de extrema dreaptă (în suflet, spontan, automat, moștenit, nechestionat)? "E departe Franța râncedă și de modă veche a Cupei Mondiale de Rugby. Bereta, bagheta și mustața au făcut loc unei societăți moderne, multiculturale." Patrick Boucheron, Leila Slimani, autori oricînd de citit.
Segmentul de Axă SUA-Maroc cenzurează: "Dacă toată lumea ar fi de acord și ar avea aceeasi părere, ce plictiseală pe acest pământ, ar fi un alt fascism. Mi s-a părut foarte bună ideea lui (a lui Thomas Jolly, directorul ceremoniei) de incluziune, nu vom alege excluderea, ar fi ceva oribil".
Arta nu e Estetică, (SH)E Ontologie.
Dușmanul este capcana.
De cînd s-au scos din programa școlară "dexteritățile" și s-a băgat religia (Una), iar "moaștele" din muzee, banal estetice, sînt mult mai puțin frecventate decît cele din biserici, reputat eficiente, sau oricum tratate "iconic"-monoteist (O Operă și atît, la care să ne închinăm), am uitat de Ospățul olimpic-olimpian al Zeilor (inclusiv contemporani) cărora le sînt de fapt de multă vreme închinate nu numai Olimpiadele, ci absolut totul. Dar doar "exclusivismul monoteist" (Jan Assmann) pune în continuare cele mai mari probleme, nu inclusivismul, fie și orgiastic, "păgîn". Puțină finețe.
Adică uite așa iese (e făcută să iasă) extrema dreaptă din om ca sputa la gură sau ca sarea la subsuori pe caniculă, făcîndu-l alb, alb de tot, alb de spaimă și furie, dar Mare Alb, sfîrșind, firește, prin a puți după atîtea decenii și veacuri de nespălare de "albeață" (sau albitudine, ca paralel derivat din negritudine).
Monoteismele se apără între ele: puterea nu trebuie împărțită (decît între ei). Tovarășii multora dintre voi, asumați-vi-i! Lume bună!
Ungaria Turcia Rusia sau dorința de asuprire cu calul. Nostalgia imperiilor terestre, osânză pe burtă. De asta în conflict cu alea maritime, care au dat globalizarea.
O, da, îmi pun supreme speranțe în ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice de la Paris. Poate chiar se sufocă proștii și ticăloșii. Poate chiar funcționează l'emmerderment.
Traduc (ce traduc) ca să-mi creez mediu de viață la care să mă pot adapta creator, nu doar "reactor" (reactiv).
Nasol să fii încrustat încruntat într-o carieră ca (o casă) de piatră.
Învăț: reziliență prin lipsă de reacție. Adaptare la urs. Să te critice nasol cineva și să te faci că plouă: critica nici nu a existat. E o înjurătură mută, prin mutism. Cineva spusese revoltat: "popor vegetal". Dar dacă abia asta e înțelepciunea (imediată) de supraviețuire? Vorbesc despre ceva tineret. Dar și tinerețe? Poate: bătrână.
O pun aici ca post-it, să nu uit s-o comentez mai tîrziu. Deocamdată atît: "natura" însăși, esența, ce mai, iată, se deconstruiește zăpăcindu-se, astfel încît cf. ideologiei teocratic-rasist eugeniste, variația naturală a lui Imane Khelif ("s-a născut femeie din punct de vedere fizic, dar cu cromozomi masculini") ar face din ea un "monstru" despre care mă și mir că a fost lăsat în viață. Dar las că există gîzi amatori de serviciu: identitariștii întemeiați pe "mama natură" care, dacă ar fi să vorbim fix în limbajul lor, i-a fătat deficienți. Căci, nu-i așa, tradiția - adică natura - spune că mama e sigură, tatăl nu... Ce cloacă de limbaj, nici măcar ironic nu cred că poate fi folosit, ci doar scuipat, vomitat. Nu întîmplător Meloni a sărit prima cu gura. În fine. Cred de fapt că am spus totul.
Foarte tari și adînci (mai ales pe diferite verticale istorice, locale și trans-) spusele lui Șerban despre Nicu Covaci și Phoenix. Se pot trage multe fire din ghemul ăsta (de exemplu, despre ceea ce, în legătură cu suprarealismul, am numit recent ocultism critic, ca pharmakon reprezentat și de ereticul Ardaud prin contra-magia lui etc).
Ungaria e pierdut pe mîna imperiului istoric cu Austria. Azi speră să (re)cîștige făcînd imperiu (virtual, postistoric) cu Rusia. Va urma.
Nicu Phoenix Covaci va putea, se pare, eventual să reînvie, dar în niciun caz să renască. Creștinoșii din preajmă-i se pare că sînt pe cale să profite că omul nu se mai poate apăra, și să-i schimbe ultima dorință, aceea, tocmai, de a-și îmbrățișa destinul de Phoenix. Fatal!
Ne omoară happycrația.
Iliescu, Iohannis, Ciucă scrie cărți. Pt. că e unul singur.
București, această Roșia Montană a spațiului urban-resursă-aur, "dezvoltatorii imobiliari", acești (între altele) Gold Corporation, ascuzînd barbaria exploatării pur extractiviste (tot pe verticală, dar în sus, nu în jos) a spațiului public în cel mai obscen și grețos mod (la fel ca prelucrătorii de tutun): "dreptul de a asigura locuri de muncă, de a stimula antreprenorii locali și de a vira sume substanțiale către bugetele administrației centrale și locale". În schimbul ocupării aerului (spațiu liber) cu volum construit nici măcar după cine știe ce planuri arhitecturale care să aducă vreo "plusvaloare". Out! Încercați altfel, bucurați-i pe alții!
Șantaj cu respectarea legii. Într-o lume a hoției și a deturnării instituționalizate, mare lucru să te lauzi cu respectarea legii, asemenea "dezvoltatorilor imobiliari" și prelucrătorilor de tutun: lăsați-ne să ne facem de cap cu ultimele resurse (spațiul, aerul, sănătatea), că ne plătim taxele și angajăm oameni! Altfel?
Orice frontieră este un front "rece".
Totul despre "a fost sau n-a fost" Cina (sau de fapt "Ghici cine vine la Cină"), nimic despre foamea și obsCenitatea LVMH. Orbire! Ou comment se tromper (Trumper) totalement de bataille.
Biblic vorbind, le-au arătat cică Cina să se închine ca la Vițel și să nu vadă, tocmai, Vițelul și Aurul. Perfect!
Problema era de fapt intruziunea păgînă. Bețivanul Bachhus la cică Cină este însăși ipocrizia intimă, structurală a lumii de azi. Și gata, că e cu și pentru fraieri.
Puțin cinism cred că merită. Aș zice deci așa: doar ca trans puteți avea acces la mărfurile LVMH. Care sînt deja trans și ne-au făcut deja pe toți trans la cap și în suflete. Rîvnești la așa ceva, ești deja trans, ai încălcat canonul sărăciei și al moderației, care, foarte creștinește, e de rușine, vrei să pari bogat, să fii de partea stăpînilor lumii. Ăsta e afrontul. Obișnuiți-vă-ți. Cina a marfa. Hahahahahahaha!
Hybris-ul de a respinge hybrida, hibrizii. A se dezvolta.
Un bun test pentru a ști dacă de fapt ești de extrema dreaptă (în suflet, spontan, automat, moștenit, nechestionat)? "E departe Franța râncedă și de modă veche a Cupei Mondiale de Rugby. Bereta, bagheta și mustața au făcut loc unei societăți moderne, multiculturale." Patrick Boucheron, Leila Slimani, autori oricînd de citit.
Segmentul de Axă SUA-Maroc cenzurează: "Dacă toată lumea ar fi de acord și ar avea aceeasi părere, ce plictiseală pe acest pământ, ar fi un alt fascism. Mi s-a părut foarte bună ideea lui (a lui Thomas Jolly, directorul ceremoniei) de incluziune, nu vom alege excluderea, ar fi ceva oribil".
Arta nu e Estetică, (SH)E Ontologie.
Dușmanul este capcana.
De cînd s-au scos din programa școlară "dexteritățile" și s-a băgat religia (Una), iar "moaștele" din muzee, banal estetice, sînt mult mai puțin frecventate decît cele din biserici, reputat eficiente, sau oricum tratate "iconic"-monoteist (O Operă și atît, la care să ne închinăm), am uitat de Ospățul olimpic-olimpian al Zeilor (inclusiv contemporani) cărora le sînt de fapt de multă vreme închinate nu numai Olimpiadele, ci absolut totul. Dar doar "exclusivismul monoteist" (Jan Assmann) pune în continuare cele mai mari probleme, nu inclusivismul, fie și orgiastic, "păgîn". Puțină finețe.
Adică uite așa iese (e făcută să iasă) extrema dreaptă din om ca sputa la gură sau ca sarea la subsuori pe caniculă, făcîndu-l alb, alb de tot, alb de spaimă și furie, dar Mare Alb, sfîrșind, firește, prin a puți după atîtea decenii și veacuri de nespălare de "albeață" (sau albitudine, ca paralel derivat din negritudine).
Monoteismele se apără între ele: puterea nu trebuie împărțită (decît între ei). Tovarășii multora dintre voi, asumați-vi-i! Lume bună!
Ungaria Turcia Rusia sau dorința de asuprire cu calul. Nostalgia imperiilor terestre, osânză pe burtă. De asta în conflict cu alea maritime, care au dat globalizarea.
O, da, îmi pun supreme speranțe în ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice de la Paris. Poate chiar se sufocă proștii și ticăloșii. Poate chiar funcționează l'emmerderment.
Traduc (ce traduc) ca să-mi creez mediu de viață la care să mă pot adapta creator, nu doar "reactor" (reactiv).
Nasol să fii încrustat încruntat într-o carieră ca (o casă) de piatră.
Învăț: reziliență prin lipsă de reacție. Adaptare la urs. Să te critice nasol cineva și să te faci că plouă: critica nici nu a existat. E o înjurătură mută, prin mutism. Cineva spusese revoltat: "popor vegetal". Dar dacă abia asta e înțelepciunea (imediată) de supraviețuire? Vorbesc despre ceva tineret. Dar și tinerețe? Poate: bătrână.
O pun aici ca post-it, să nu uit s-o comentez mai tîrziu. Deocamdată atît: "natura" însăși, esența, ce mai, iată, se deconstruiește zăpăcindu-se, astfel încît cf. ideologiei teocratic-rasist eugeniste, variația naturală a lui Imane Khelif ("s-a născut femeie din punct de vedere fizic, dar cu cromozomi masculini") ar face din ea un "monstru" despre care mă și mir că a fost lăsat în viață. Dar las că există gîzi amatori de serviciu: identitariștii întemeiați pe "mama natură" care, dacă ar fi să vorbim fix în limbajul lor, i-a fătat deficienți. Căci, nu-i așa, tradiția - adică natura - spune că mama e sigură, tatăl nu... Ce cloacă de limbaj, nici măcar ironic nu cred că poate fi folosit, ci doar scuipat, vomitat. Nu întîmplător Meloni a sărit prima cu gura. În fine. Cred de fapt că am spus totul.
Foarte tari și adînci (mai ales pe diferite verticale istorice, locale și trans-) spusele lui Șerban despre Nicu Covaci și Phoenix. Se pot trage multe fire din ghemul ăsta (de exemplu, despre ceea ce, în legătură cu suprarealismul, am numit recent ocultism critic, ca pharmakon reprezentat și de ereticul Ardaud prin contra-magia lui etc).
Ungaria e pierdut pe mîna imperiului istoric cu Austria. Azi speră să (re)cîștige făcînd imperiu (virtual, postistoric) cu Rusia. Va urma.
Nicu Phoenix Covaci va putea, se pare, eventual să reînvie, dar în niciun caz să renască. Creștinoșii din preajmă-i se pare că sînt pe cale să profite că omul nu se mai poate apăra, și să-i schimbe ultima dorință, aceea, tocmai, de a-și îmbrățișa destinul de Phoenix. Fatal!
Ne omoară happycrația.
Iliescu, Iohannis, Ciucă scrie cărți. Pt. că e unul singur.
București, această Roșia Montană a spațiului urban-resursă-aur, "dezvoltatorii imobiliari", acești (între altele) Gold Corporation, ascuzînd barbaria exploatării pur extractiviste (tot pe verticală, dar în sus, nu în jos) a spațiului public în cel mai obscen și grețos mod (la fel ca prelucrătorii de tutun): "dreptul de a asigura locuri de muncă, de a stimula antreprenorii locali și de a vira sume substanțiale către bugetele administrației centrale și locale". În schimbul ocupării aerului (spațiu liber) cu volum construit nici măcar după cine știe ce planuri arhitecturale care să aducă vreo "plusvaloare". Out! Încercați altfel, bucurați-i pe alții!
Șantaj cu respectarea legii. Într-o lume a hoției și a deturnării instituționalizate, mare lucru să te lauzi cu respectarea legii, asemenea "dezvoltatorilor imobiliari" și prelucrătorilor de tutun: lăsați-ne să ne facem de cap cu ultimele resurse (spațiul, aerul, sănătatea), că ne plătim taxele și angajăm oameni! Altfel?
Orice frontieră este un front "rece".