Îmbrăcat în treningul cu trei dungi pentru nunți, Goguță, campion de popice pe comună, se simțea înghesuit în sicriul ieftin. Popa Agheasmie, fost coechipier, aghesmuit și în lacrimi îngăla slujba de pe marginea gropii. Goguță îl privea critic prin fanta dintre pleoape. Trebuia să-i dau un cocoș, gândi dialectic Goguță. Goguța plângea convențional în năframă, dar în fundal medita la sensul vieții sexuale. Când se apleca peste sicriu își înfigea țâțele adânc spre Goguță, dar acesta rămânea rece ca o înghețată Polar.
Ramona Ungureanu
Mă închisesem în casă și de trei zile mâncam pufuleți. Cum putusem să mă înșel în halul ăsta, nu știu, nu simțisem dobitocul. De pe canapea un tricou de al lui, șifonat, se uita la mine cu moacă de extraterestru. Piei. În fața ușii buchete de trandafiri mureau în liniște. Telefonul suna și bipăia întruna. Piei. Ultimul mesaj măcar mă făcuse să zâmbesc amar. Ce faci, Marea nordului, o copcă ceva, simt miros de pește. Simți pe dracu să te ia, e prohibiție, asshole. Și ți-a expirat permisul definitiv.
Horațiu Dudău
Nimeni nu știe de unde vine. Nu plânge, nu râde. Învinge orice sentiment cu o senzație rece, de moarte prematură. Zâmbetul și-l ucide cu buzele rujate îndoliat, pe care le-a învățat să muște din beregata zilei cu contracții ce dor mai mult ca o naștere. Îmbrăcată în negru, simt în ea greutatea de stârv a orelor ce le duce înspre apus cu pași împăcați la gândul că poate-s ultimii. Între cursuri, coboară și cumpără o înghețată. Noaptea ochilor ei se risipește o clipă și văd boala unui copil nedorit.
