În metroul ce alerga odată cu gândurile îi era odihna, în care visa, după ziua muncită. Aici sub pământ își vâna cerul. Oameni sclipici, oameni artificial luminați, sau oameni ce abia pâlpâiau, urcau coborau. Astăzi i-a lucit în ochii o gleznă fină, a ascuns-o sub pleoape și-a adus-o acasă. Desena pe tavan. O femeie, la care adăuga sau înlocuia câte ceva. Glezna adusă i-a dat femeii echilibru delicat și a prins-o de gravitația tavanului strălucind în constelația minții unui om bolnav. Nenumită, s-a șters singură.
Daniela Toader
Când se lăsa înserarea peste orașul de la poalele dealului, pe când toate mamele mestecau în mămăligă, aprig, așa cum le învățaseră mamele lor, așa cum, la rândul lor, o să-și învețe fetele, după ce o lăsau să clocotească la foc mic, o trânteau pe un fund de lemn, să se răcească, în timp ce toți tații, după ce tăiau crapii în bucăți îndeajuns de groase, zdrobeau un pumn de usturoi în palmele lor bătătorite și apoi le spuneau mamelor că mujdeiul e aproape gata, noi priveam stelele acelea fără număr, fără nume.
Sanda Burță
Pe Iozef nebunu'-l știau toți. Purta mereu un surtuc verde, cică a-lu' tac-su, c-o gaură-n partea stângă a pieptului. Bă, știți ce am io-n buzunare? răcnea el. Stele, bă, am buzunarele doldora de stele, he he. Odată s-a oprit în dreptul meu și m-a privit senin. Bă, dă-mi o țigară și-ți dau o stea, hai. Am furat un pachet de la tata și i-am dat. În loc de stea mi-a dat un picior în cur. L-au găsit spânzurat, câțiva ani mai târziu. În buzunar avea o stea galbenă cusută pe o bucată de postav verde.
