Mă teleportasem în urmă cu jumătate de secol. Savuram un daiquiri El Floridita când am văzut-o. Stătea pe un scaun la margine de viață, pe partea cealaltă a străzii înguste, în fața unui magazin dinspre care venea un miros umed și puternic de tutun. O pisică s-a strecurat printre picioarele ei și a făcut-o să râdă cu poftă. Nici n-am văzut mașina de epocă care era să dea peste mine. Cuidate, querida, mi-a spus. Avea flori la turban și-un evantai care stârnea vântul. M-a lăsat să-i fac o poză. Ca să-mi amintesc.
Arthur Ianoși
Dacă fluturii și-ar tatua femei pe piciorușe, oare ar avea mai mult succes la trandafiri? gândi Costeluș, cu voce tare, și gândul îi rămase agățat în dinții de sus, luptându-se cu o scobitoare să iasă afară. Mă duc s-o-ntreb pe Mila, și-așa și făcu. La final, completă: Fluturii tăi, de pe gleznă, au fost magnet de bărbați, noroc c-ai dat peste mine. Auzi, superbule, ca să-ți răspund, crezi că dacă ți-ai tatua niște trandafiri pe obraz, ai avea mai mult succes la palmele mele? Superbu' rânji ca la fotograf. Era a lui.
Aurelian Țolescu
Fusese o femeie deșteaptă și frumoasă. Moldoveancă iute și iscoditoare, permanent la curent cu noutățile cotidiene. Citea în fiecare zi și cumpăra mereu cărțile nou apărute la librăria orașului. După 70 de ani, curiozitatea pentru nou, dorința de a ieși din casă și de a comunica cu alți oameni s-a estompat. În ultimul an de viață s-a îmbolnăvit și a fost internată. După o tomografie, medicul mi-a arătat filmul și am văzut că encefalul se retrăsese mult în cutia craniană. Asta a fost ultima ei poză.
