'76. A venit cineva după tine, mi-a zis diriginta. Tanti Țuca și Tata. Ajunși acasă, ne-am așezat toți pe o parte-n odaia de curat. Eu într-un capăt, lângă mine bunica, dreaptă ca un stâlp, bunicul ce-și lăsase barbă, Vali care venise și el de la liceu, Nae cu o cămașă prea mare, surorile care-și puseseră batic: Liza cea bălaie, deja domnișoară, Maria cu rochie-nchisă la gât, Ania care abia împlinise opt ani. În capăt era Tata. Îl luase-n brațe pe Gicu, să vadă mai bine. Întinsă-n fața noastră părea că doarme Mama.
Cristian Nedelcu
Nu avea multe bagaje, doar un rucsac în care înghesuise niscaiva țoale, două pachete cu tutun și crucifixul de argint. Ajunse la pensiune pe înserat. Gazda, o babă posacă, îl conduse până la ușa camerei. Un pat, masa, un scaun, un dulap. Deasupra patului, o fotografie cu o femeie nu foarte tânără, dar încă frumoasă. Ianuarie, 1907, citi în colțul din dreapta jos. Aranjându-și lucrurile, avu senzația că cineva îl urmărește. Eh, oboseala, zise cu voce tare. Pentru o clipă, femeia din fotografie afișă un zâmbet sadic.
Cecilia Fofiu
Căutam ceva pantofi când a apărut ea, diafana. Ochi cicoare, gura cireașă. Sunt Lucica, cu ce vă servesc, îmi surâde amețitor. Rânjesc ca prostu' probând, când mă întreabă, cu ce te ocupi? Sunt electrician, montez prize și pozez cabluri, răspund umil. Cabluri, se miră ea, și te pricepi? Eu zic că da, șefu-i mulțumit. Ne putem întâlni să-mi faci și mie o fotografie pentru portofoliu la un concurs de frumusețe? Înfiorat de perspectivă am stabilit imediat locația și astfel anul ăla m-am încălțat. Cu nevastă și gemeni.
