Născut pe arșița cumplită a secerișului, Goguță și-a dat seama din primele momente că era predestinat să aprindă lumea. A stat o vreme de veghe în lanul de secară, așteptând să-i taie buricul, dar toți au plecat să bea de bucurie că li se oferise o ocazie, n-aveau chef de muncă. A găsit o secere și a hotărât să nu se bazeze pe nimeni în viață. Când și-a văzut părinții, s-a convins. La botez l-au apucat nevoile în căldărușă. E antihristul, a zis popa și l-a scăpat în cap. A rămas șchiop. Dar gândea și mergea drept.
Ana-Maria Butuza
Pe la amiază, arșița se considera buricul pământului. Intra în librării și răsfoia cărțile de poezii. Semna autografe pe paginile goale. Oamenii se uitau la ea și oftau, dar arșița, în felul ei neîmblânzit, se dezgolea printre romanele de dragoste. Până la apus nu se dădea scoasă din sufletul lor. Atunci se culca pe acoperișuri, întinzându-se ca o pisică uriașă. Geamurile se deschideau larg, în așteptarea tehnicienilor de climatizare. Când veneau, aspirau mercurul din termometre și lăsau pe pervaz un șoarece alb.
Lucian Pătru
Se petreceau toate astea-n zilele lui Stronțiu Mailat, vecinu' de la doi. Pe-o creangă, sus, stătea leșinat un nisetru, la taclale c-un mic bou moscat. Rinocerilor, n-ai să crezi, le crescuse un corn de minte, de nelepădat. La orice răscruce de drumuri, câte-o șleahtă de demoni făcea la proțap oameni-stafide. Îți lăsa gura apă. Nu literalmente. Dumnezeu era pe ducă, avea colici sau limbrici, nici El nu știa precis, și scuipa sânge. Se aștepta venirea Antihristului care să despartă deșertul în două cu un fir de apă.
