Spionul lui Stalin. Viețile lui Guy Burgess (II)

Citiți prefața acestei cărți aici.

Citiți prima parte a acestui fragment aici.

Următoarea mutare în interes de serviciu a lui Malcolm a fost de câteva luni pe HMS Benbow, în calitate de comandant responsabil pentru aprovizionare și administrare, ceea ce includea menținerea disciplinei și a ținutei reglementare. Comandantul său avea să consemneze:

Dându-și, totuși, seama că șansa lui de a ajunge la rangurile cele mai înalte era acum o imposibilitate, în iulie 1922, la cererea sa, Malcolm a fost trecut pe lista rezerviștilor. Este posibil ca retragerea sa anticipată să se fi produs și din motive de sănătate, precum și, poate, din dezamăgire față de marină. Fiul său mai mic își amintea vag că tatăl lui avusese o dispută cu un ofițer superior din Malta și că, deși tatăl lui avea dreptate, fusese învins. Dacă acest lucru este adevărat, se poate să fi afectat, inconștient, atitudinea față de autoritate a primului său născut.^[ii]

Nemaifiind nevoită să locuiască în apropierea țărmului, familia Burgess s-a mutat la West Meon, un sat frumos din Hampshire cu vreo 200 de locuitori, preferatul ofițerilor de marină trecuți în rezervă. West Lodge, locuința familiei Burgess, era o casă mare, elegantă, în stil georgian, cu bovindouri, acoperiș din ardezie cenușie-albăstruie și cărămidă roșie decolorată, și un portic fasonat cu o frumoasă fereastră în evantai. Casa avea 12 camere bine proporționate, inclusiv un birou și o sală de muzică, un hol elegant, cinci dormitoare, o grădină de zarzavat împrejmuită, o căsuță pentru grăjdar, o curte și trei hectare de peluză în spate, padocuri și pădure. Familia îi cunoștea pe toți cei ai locului și copiii erau adesea văzuți cu doica lor, Olive Dearsley, cheltuindu-și banii de buzunar prin prăvăliile domnului Tully.

Nu se cunosc detalii despre educația timpurie a lui Guy Burgess, deși este aproape sigur că a fost educat acasă de o guvernantă, dar în septembrie 1920, la vârsta de nouă ani, a plecat de acasă la o școală pregătitoare cu regim de internat. Se obișnuia acest lucru la băieții din clasa lui socială, dar poate că au contribuit și ambițiile pe care le nutrea mama pentru fiul ei inteligent, precum și dorința tatălui ca el să fie supus unei discipline mai stricte și să beneficieze de influențe mai masculine.

Lockers Park era o mică școală pregătitoare înființată la începutul anilor 1870 ca școală formatoare de jucători de rugby, fiind una dintre cele mai vechi școli pregătitoare construite special în acest scop din Anglia. Situată pe un teren de peste nouă hectare, în apropiere de Hemel Hempstead, se lăuda cu o capelă, o bibliotecă, piscină, sală de sport, teren de squash și poligon de tragere, și se afla la mai puțin de o oră de Londra cu trenul. În scurt timp a devenit foarte populară, în parte datorită situării sale într-un mediu sănătos, dar și datorită poziționării pe drumul dintre Londra și Rugby.

Într-o perioadă în care chiar și copiii celor bogați mureau adesea din cauza epidemiilor, școala beneficia de sprijinul medicului personal al reginei Victoria, Sir William Jenner. "Nu am văzut niciodată o școală situată într-un mediu mai sănătos sau una la care canalizarea să fie atât de bine construită", se spunea într-o scrisoare care a fost tipărită cu mândrie în buletinul informativ al școlii, ca un mandat regal, în următoarele trei decenii.

Fiind cea mai scumpă școală pregătitoare din Anglia, a ajuns să fie la modă și în cercurile aristocratice, majoritatea băieților continuându-și apoi studiile la Eton, Harrow, Winchester și Wellington.^[iii] Școala era condusă în parteneriat de Tommy Holme și Norman Wood Smith, care o preluaseră doar cu un an înainte de sosirea lui Burgess. Lockers Park era o școală mică, având numai 80 de băieți și o solidă tradiție navală - unul dintre colegii lui Burgess a fost onorabilul Peter Beatty, fiul Primului Lord al Amiralității, amiralul David Beatty. Chiar înainte de Primul Război Mondial, un alt elev fusese prințul Louis Mountbatten, fiul celui de-Al Doilea Lord al Amiralității și strănepotul reginei Victoria. Prin comparație, realizările tatălui lui Burgess păreau modeste. Băieții erau împărțiți pe clădiri, numite companii - cei din companiile Marinei purtau blazere albastre (Beatty, Cradock și Jellicoe), iar cei din companiile Armatei (Haig, Roberts și Kitchener) purtau blazere roșii. Burgess, care se afla în Kitchener, era chiar și în această perioadă, un "Roșu"^[iv].

Ținuta consta în costume din flanel sau paltoane negre cu pantaloni gri-închis, gulere Eton care se purtau peste jachetă și pălării, iar lista articolelor de îmbrăcăminte mai includea două perechi de bretele, o șapcă de tweed, o pălărie de paie și 18 batiste. Taxa era de 50 de guinee pe trimestru, lecțiile de muzică, box, tir, dans și tâmplărie fiind achitate separat. În primele trei săptămâni nu erau permise vizitele părinților, după care aceștia puteau să-și viziteze copiii numai sâmbăta și în prima zi de miercuri a fiecărei luni. Nu aveau voie nici să trimită dulciuri, trebuind "să-și limiteze generozitatea la cadouri ocazionale de prăjituri și fructe".

Acesta trebuie să fi fost un șoc pentru un băiat sensibil. Un coleg al lui Burgess, Peter Coats, moștenitorul unei averi scoțiene obținute din bumbac, își amintea:

Crescând într-o gospodărie plină de femei și, potrivit fratelui său, având o relație "nesănătos de apropiată" cu mama sa, lui Burgess i-a fost greu să se adapteze.^[vi] Un coleg de-ai săi, Stanley Christopherson, își amintea: "M-am ținut departe de el. Nu era genul de băiat pe care mi-l doream ca prieten. Nu era tocmai în regulă."^[vii]

Formele de învățământ erau aranjate parțial în funcție de vârstă și parțial în funcție de abilități, variind de la A1 în partea superioară, la C3 pentru băieții cei mai mici. Burgess a început de la C1 și s-a remarcat imediat din punct de vedere al studiilor, la sfârșitul lor situându-se pe locul al doilea din clasă. În al doilea modul de studii a fost mutat la B2, la sfârșitul verii situându-se, de data aceasta, în fruntea clasei.

După două module la A2, unde fusese al doilea pe școală, în vara anului 1922 a trecut la A1, forma superioară de învățământ. Avea doar 11 ani și urma să petreacă următoarele cinci module, până când avea să plece, la sfârșitul anului 1923, drept al doilea din clasa sa. A fost un elev conștiincios, care primea constant calificativul maxim pentru strădaniile sale. Și nu a excelat numai din punct de vedere al studiilor. A luat lecții de pian, la un concert școlar din noiembrie 1922 interpretând un solo, The Spirit of Your Race, și a jucat o repriză în echipa secundă de fotbal a școlii în iarna lui 1922 și în prima echipă în iarna lui 1923.

Era clar că Burgess, în vârstă de 12 ani, depășise intelectual Lockers Park, dar nu putea fi admis la Dartmouth, unde tatăl său își dorea ca el să învețe, până la vârsta de 13 ani și jumătate. Pentru a-i face pe plac mamei sale, a fost găsit un compromis. Avea să-și completeze studiile cu un an petrecut la Eton, astfel că, în 1923, de Crăciun, Burgess a plecat de la micuța școală pregătitoare cu 80 de elevi la cea mai cunoscută școală publică din Marea Britanie, care avea peste 1.000 de elevi.


Fondată în 1440, Eton este școala establishmentului par excellence^[viii] și este bazată pe cultul succesului. Printre foștii elevi, în perioada în care a frecventat-o Burgess, se numărau viceregele Indiei din acea perioadă, regele Siamului, Lordul Cancelar, președintele Camerei Comunelor, comisarul-șef al poliției, Lordul Primar al Londrei, directorul Galeriei Naționale, guvernatorul Băncii Angliei, redactorul-șef al cotidianului The Times, președintele BBC și peste 100 de membri ai Parlamentului.

Școala la care a învățat el din ianuarie 1924 avea peste 1 000 de băieți, împărțiți în 26 de clădiri, și trebuie să i se fi părut intimidantă unui băiat care încă nu împlinise 13 ani. Clădirea lui, în care învățau aproximativ 40 de băieți, situată în Jourdelay's Place nr. 7, era o casă mare acoperită cu iederă în stilul Queen Anne și includea câțiva băieți noi din Lockers Park, inclusiv un tânăr irlandez, Dermot McGillycuddy of the Reeks, care urma să-i devină prieten apropiat.

Era administrată de un matematician, Frank Dobbs, un bărbat tăcut, amuzant, înalt, roșcat, cu nas coroiat și mustață, care pe atunci era trecut bine de 40 de ani, fiind autorul unei bine-cunoscute cărți de aritmetică școlară. Burgess avea propriul dormitor, cu un pat pliat la perete în timpul zilei și coborât de o servitoare chiar înainte de rugăciunile de seară, un birou, un lavoar și un scaun Windsor. Se trezea la 6.45 dimineața, iar orele de curs începeau la 7.30, la 8.20 se servea micul-dejun, iar ultima oră de curs era la 5 după-amiaza, trei după-amiezi pe săptămână fiind dedicate sportului. Fiind boboc, i se cerea să-i "slugărească" pe băieții mai mari, făcând curățenie, gătind și făcând diverse comisioane.

O poză a Colegiului Eton realizată cu doar câțiva ani înainte este de găsit în memoriile lui Cyril Connolly despre evoluția oprită, în cartea Enemies of Promise. Connolly avea să scrie că toți colegii săi "erau zdrobiți sub presiunea bătăilor din timpul nopții și a bullyingului din timpul zilei; tot ce puteam spera era să încheiem o pace cu elevii din anii mai mari și apoi să impunem, la rândul nostru, disciplina"^[ix]. Burgess a făcut față ierarhizării vieții de la internat cu un amestec de bravadă improvizată, farmec, umor și aparentă supunere, însă semințele răzvrătirii împotriva autorității fuseseră deja semănate.

Școala era împărțită în clase ori divizii, prin care se avansa, în baza înzestrării intelectuale, până pe culmile primei divizii. Burgess a început de la divizia 27 și a dobândit repede rezultate bune la învățătură, fiind distins cu ediția lui W.T. Webb a Lays of Ancient Rome^[x] pentru rezultate excepționale la testele din luna aprilie și clasându-se pe locul al doilea la Premiul Memorial Geoffrey Gunther pentru artă din aceeași lună. În următorul modul de studii a trecut în divizia 26, în care punctul culminant al modulului de vară a fost vizita la capela colegiului a regelui George al V-lea și a reginei Maria.

Cariera lui la Eton începuse bine, dar urma să se întâmple o mare tragedie.

În noaptea de 15 septembrie, avea să povestească el mai târziu, a fost trezit de țipetele îngrozite care veneau din dormitorul părinților săi. Când s-a dus să vadă ce se întâmplase, și-a găsit mama imobilizată în brațele soțului ei, care murise de infarct în timp ce făceau dragoste, iar băiatul a fost nevoit să separe cele două trupuri. Malcolm avea doar 43 de ani. A fost o experiență despre care Burgess a susținut, mai târziu, că i-a determinat homosexualitatea, dar pe care a povestit-o unui număr foarte restrâns de persoane; fratele său Nigel nu auzise niciodată o astfel de relatare și aceasta nu figura nici în interogatoriile lui Burgess realizate de KGB. În orice caz, Evelyn era o femeie tânără, în formă, iar soțul ei avea o greutate medie. Oricare ar fi adevărul - iar Burgess era un fantezist de la vârstă fragedă -, moartea subită a lui Malcolm, descrisă ca fiind cauzată de "aterom aortic și boală valvulară a valvei aortice", a fost devastatoare pentru întreaga familie și cu atât mai mult pentru un băiat de 13 ani.

O săptămână mai târziu, Burgess s-a întors la Eton, încă sub șocul morții tatălui său, dar nu avea să rămână mult timp acolo. Planul fusese ca el să înceapă studiile la Dartmouth de îndată ce avea să împlinească vârsta minimă pentru admitere de 13 ani și jumătate, așa că la puțin după trei luni de la moartea tatălui său, Burgess părăsea Etonul, prietenii pe care și-i făcuse și o carieră școlară promițătoare, pentru a se pregăti să devină ofițer de marină.

Citiți prefața acestei cărți aici.