Valurile l-au adus la mal. Agățat de fărâma de scândură, cu gâtul sfâșiat de linia harponului, Ahab plutise în derivă zile în șir. Furia și dorința de răzbunare erau aceleași. Setea și soarele nu reușeau decât să-i mărească ura. Se scufunda orbit de furie, înota căutând măcar un guvid pe care să îl sfâșie cu dinții. Furia lui se transmitea în apă, sângele ce îi supura din răni chema rechinii, dar, ajunși lângă el, fugeau cuprinși de teamă. Eșuat pe plajă, leșină. Se trezi în colibă. Call me Ishmael, auzi din nou.
Yuka Brevi
De ce se numește Marea Neagră? Să nu-mi spui de salinitate, că-mi strici drama. În vremuri străvechi, când survola plaja pe mătură, Baba Cloanța îl surprinse pe Cotoronț plimbându-se, de mână, pe faleză, cu fata mare a lu' Moș Cotor. La prima vedere, nu era nicio problemă deoarece rangul îi permitea o colecție vastă și variată de exemplare ale speciei. Dar, din gelozie, vrăjitoarea, având know-how-ul necesar, blestemă atât de crunt, încât cerul se înnegri, muri și căzu inert în mare. Apoi, lacrimi, divorț și pa.
Alex Caragian
iar restul s-a conturat firesc. Vocea, zborul, hăul. Auzeam valurile cum se izbesc de pereții înalți și calcaroși. Vântul tăia coama lor spumoasă de parcă le împiedica să ajungă la țărm. Mirosea a pește mort în apă stătută, a alge jilave pe mal. Simțeam gust de plete sărate pe limbă și-mi trezea amintiri petrecute în apa mării. Îi auzeam șoapta. Și briza îmi făcea pielea să fluture. Tot mai adânc. Apoi m-am trezit, nu între stânci, ci din nou în locul ăla și am știut că scăparea nu e renunțarea.
