Niciodată n-a avut haine noi. Șuba de la Sică, ciubotele de la Nelu, căciula o găsise la poartă, iar bluza îi era suflecată la mâneci. Las' că-s bune și-n iarna asta. Că așa e când ești prâslea, ăi mari cresc mai repede; și te tot uiți la ei de jos, și le tot mângâi nasturii de pe piept, cu jind. Doar pantalonii îi erau scurți, mai sus de glezne, de i se învinețea carnea pe oase. Primiți pomană de la văru-său, ăl de murise înecat astă-vară. Își luă legătura de cărți și porni prin zăpadă, peste câmp, către școală.
Ina Moldoveanu
Cum venea vara, începea problema cu hainele. Eu nu vreau pantaloni cu picioare scurte. Și tot trăgea de cracii pantalonilor, parcă să-i mai lungească. Dar este cald copile, a venit vara. Nici pantofi tăiați nu vreau, vreau adidașii ăia mici. Ți-a crescut piciorul. Și se punea pe plâns. De ce îi crește părul, unghiile, piciorul, că nu vrea nimic nou, dar nici să i se taie ce lui îi crește. La grădiniță îl alergase o sirenă cu picioare lungi. Era alarma de incendiu. Eu am râs. El a plâns. Adulții nu înțeleg nimic. Ei sunt mici și au picioare scurte.
Adina Drag
Biblioteca era ticsită de cărți, așa că toate celelalte zăceau împrăștiate aiurea. N-am auzit-o să se plângă vreodată, deși ar fi putut. Degetele osoase și lungi, cu care atinsese de atâtea ori clapele pianului bătrân de lângă fereastră, îi tremurau când ducea limonada la gură. Era cald și purta niște blugi tăiați, care fuseseră ai mei. Sunt mișto, nu? Ești cea mai mișto, i-am spus, și am râs amândouă. Ai fost fericită, bunico? Doar atunci când nu m-am întrebat dacă sunt. Vrei un lichior de ouă?
