Privesc poza și titlul temei. Vacanță, soare, mare, plajă, sentiment numit dorință. Italia. Sicilia. Click. L'uomo dai calzoni corti sau L'amore più bello. O lacrimă în colțul ochiului drept si-un zâmbet trist pe buze. Amintire din copilărie. Tradiții. Zi de Paști, cu blugii noi-nouți cumpărați de mama. Bucurie. Zburdalnici copii. Grajdurile CAP-ului devenite loc de joacă pentru neastâmpărații din noi. Ascunsa în pod. Blugi agățați în cuie ruginite. Un crac rupt. Doi craci rupți. Sărăcia te învață să fii inventiv.
Elena Fermuș
Nu mai știu a cui a fost ideea cu ruptul hainelor, eram nebuni amândoi. Și foarte-ndrăgostiți. Am râs sub soare și sub stele, ș-am dus jocul mai departe. Sacul și peticul. Am cusut cu fire de poveste bucăți rupte din noi și din haine: pe rochița mea, buzunarele albe de la bermudele lui, iar în locul lor turcoazul meu de mătase. Atât a rămas, căci destinul și-a trimis moliile nemiloase și-au ros ața poveștii. L-am revăzut după o vreme, de mână c-o fetiță ce-i ajungea până aproape de turcoazul bermudelor albe. De ce?
Roxana Catana Tarhon
M-am dus să plătesc cazarea. Da' m-am întâlnit cu Ion și-am băut o țuică. Sau două. Poate trei - nu mai știu. Tu erai la plajă. Am zis să vin la tine. Când am ajuns pe nisip, m-a luat brusc o căldură, de-am zis că mor. Ei, draga mea, fix când mi-am scos pantalonii ăia scurți, roșii, a apărut de nicăieri un pescăruș, s-a repezit, mi i-a înșfăcat și dus a fost. Cu tot cu bani, că erau în buzunar. Și-acum ce facem, Costele? Păi, tu va trebui să faci curat în pensiune o săptămână, iar eu voi plimba turiștii prin stațiune.
