Când văd o tipă în pantaloni scurți, strâmți și mulați pe fund, ca și cum ar fi pictați pe piele, cum patinează pe role, în ciuda organului masculin, cu o halbă de bere în mână, zâmbind provocator și aplecându-se cât să citesc Ozana pe ecusonul de pe sân, așezând apoi halba pe masă, lângă celelalte nouă comandate, deși sunt singur și fumez țigară după țigară, iar apoi trag cu ochiul s-o văd cum se îndepărtează după ce-am mai cerut una, îmi saltă inima de bucurie ca lui Creangă în Amintiri.
Dan Banu
Stăteam la coadă la roșii, mai erau trei persoane. Aveam în mână o pungă mototolită, în buzunar bani cât pentru două kile, în picioare pantofii de la nunta fetei și-n cap numai tâmpenii. Atunci m-a lovit dintr-o dată gândul că undeva trebuie că am greșit cu viața și că încă aș putea s-o iau de la capăt. Brusc a început să-mi crească părul, să mi se îndrepte ridurile, oasele s-au întărit, am căpătat o carte, o bicicletă, pantaloni scurți. Am ajuns acasă la fix ca să-mi acopăr goliciunea cu pamperși.
Florina Hegedüs
Mama stă oblic, în repaus, pe marginea digului. Privește ca și mine spre marea de oameni răsfirată pe nisip. E după amiaza târziu. Vremea-i tocmai bună, un pic umedă. Corpuri goale, încinse emană mirosuri ieftine. Un bărbat, cu cămașa descheiată și pantalon scurt, de doc, stă retras de mulțime absorbit în gânduri. Emană masculinitate, îmbrăcat așa. Ușor, să nu observe, mă apropii. Miroase a el. Profit că nu-i atent, și-i sărut glezna. Aș fi continuat, dacă mama n-ar fi strigat: Anofela, ai grijă, are palma grea.
