Într-un tren care nu se grăbea, o doamnă povestea celei de alături despre băiatul ei. Tocmai s-a angajat la o firmă mare. Ce salariu. Și mașină de serviciu, și bonus la rezultate bune, în vânzări și ce-o mai face el. Plus că tocmai s-a însurat. Fată serioasă, cuminte, și ce bucurie acum, mi-a zis că e gravidă, o să fiu bunică. Când, din politețe, i s-a cerut o fotografie cu fiul, femeia i-a arătat un băiețel în pantaloni scurți, lângă un cățel. Era chiar cu o lună înainte de a se îneca, în 1994.
Arthur Ianoși
Am ieșit ca un viking mândru. Gălăgios. Apgar, din juriu, mi-a dat un 9,99, așa e el, nu crede în 10, restul doar m-au aplaudat, parcă s-a auzit și-un bis, mă și-ntrebam, ce dracului, ăștia vor să mă mai nasc o dată, nici nu am lăsat doctorul să mă șteargă de sânge, m-am smucit și am mers direct în picioare. Probabil aveam alergie la de-a bușilea. Mi-am tras un Pampers, m-am șters și am grăit: Distanța de la un gând necurat la pierzanie e fapta, și-am zbughit-o pe ușă, pregătit pentru viață.
Cristina Daniela Dumitru-Pascal
În pantaloni scurți, tricou cu Batman și șapcă întoarsă se juca în nisip. Uite mami ce castel am făcut, îi spuse femeii de lângă el. Dragul meu, nu sunt mama ta sunt soția ta. Uite mamisoție ce am construit. Se trezi transpirat. Asta îl aștepta. În curând. Mult prea. Se întoarse spre ea. Îi mângâie conturul feței și lăsă un sărut rătăcit pe un umăr. Coborî din pat, intră în baie și răsturnă în palmă 3 tuburi cu pastile. Mâna îi tremura. Gura era uscată. În spate, șoptit, auzi aruncă-le în wc. Ne vom descurca.
