Era cea mai importantă seară din istoria orașului. Marele scriitor, întors după mulți ani, primea cetățenia de onoare. În sala festivă a primăriei, fiecare haină sclipea. Faima atrăgea eleganța. Când a intrat, s-a făcut liniște de gheață. Bine ați venit, dar ce ținută neobișnuită. Este secretul tinereții mele, i-am păstrat de la prima lansare de carte, de aici, de acasă. Aplauzele publicului le am și acum în buzunare. A doua zi, vântul bătea mai vesel ca niciodată, iar croitorul avea foarfecile tocite.
Andra Toropoc
Degetele ascuțite ale profesoarei îl maltratau, dar el strângea din dinți și zâmbea. Nicio scuză pentru tema nefăcută? șuieră vipera contrariată. Mi-a zis tata să-mi imaginez că sunteți drăguță și-atunci nu mă mai doare. Flatată, scăpă din mână urechea stacojie, aha, și cum mă vezi? Păi, așa cum sunteți când vă invită domnul de sport la meci: în costum de majoretă cu pompoane și cipici. Urechea-i fu iarăși răsucită, dar băiatul râdea. Și purtați un șort intrat în fund, peste care v-atârnă burta.
Titela Durnea
La-nceput adora să poarte rochii. Multicolore. Și funde în cosițe. După o vreme, garderoba și-a lărgit orizontul. Și-a redus culorile. S-a umplut de alb-negru, fuste, deux pieces, pantaloni. Mulți. Îi adora pe cei scurți, cu care întorcea privirile. Apoi, cât ai sorbi din cafea, pantalonii i-au rămas tot mai lungi, până au îmbrăcat-o complet, ca-ntr-un giulgiu. Cu un crac tot mai alb și unul tot mai negru. Ieri, în ceasul al doisprezecelea, de sub marmura gri sidef, o buburuză și-a luat zborul. Și-a întors o inimă.
