Zile și filme

Stau în pat și mă uit pe fereastră. Zilele se micșorează, iar timpul își dă răgaz să facă tot ce nu a făcut până acum. Așa m-am uitat și dimineață când, de-abia trezită dintr-un somn adânc și, spre marea mea bucurie, odihnitor, am privit culorile răsăritului. Mi-am făcut repede o cafea și m-am băgat la loc în pat. Am început să citesc din Buzzati. Deșertul tătarilor, în traducerea Niculinei Benguș-Tudoriu, apărută la Polirom, Top 10+. Urmăresc curioasă ambiția locotenentului Giovanni Drogo de a duce o viață glorioasă și de a avea o moarte eroică. E mult mai tânăr decât mine. Nu știe că lucrurile nu se întâmplă ca în romane. Cristina mi-a spus că ar trebui să citesc cartea asta. A venit la școală într-o pauză să mi-o aducă. Îmi plac oamenii cu care vorbesc prin cărți. La rândul meu, cumpăr și dau bucăți din mine. Nu am nicio așteptare de a fi plăcută sau înțeleasă. Ofer cărți pentru a construi punți tăcute, întortocheate, cu susul în jos în care m-am uitat și m-am văzut.

Iau o pauză și încerc să contabilizez ce am făcut în ultima vreme. Îndosariez activitățile din timpul Săptămânii Altfel. Am parteneri culturali buni, extrem de profesioniști, care mă susțin și mă ajută. Am ales împreună filme și am gândit ateliere. Am învățat din propriile greșeli. Am văzut ce a funcționat și unde mai trebuie să lucrăm. Am insistat să nu se mănânce popcorn în sala de cinema și să nu se folosească telefoanele mobile. Din respect. Pentru spațiul în care ne aflăm, pentru actul artistic, pentru cei din jurul nostru, dar mai ales pentru noi înșine. Recitesc ce am scris până acum și îmi dau seama cât de didactic și moralizator sună. Îmi asum și continui. Încerc să văd care film mi-a plăcut cel mai mult. Fiecare dintre ele a generat discuții despre subiecte peste care poate trecem prea ușor. Din pudibonderie, cinism, nepăsare, dar mai ales din clasicul mie nu mi s-ar fi putut întâmpla așa ceva.

Pentru ciclul gimnazial, colegii de la Ora de Cinema (oradecinema.tiff.ro) ne-au propus un film la care am râs și am plâns de la început până la sfârșit. Dancing Queen (2023), în regia Aurorei Gossé, a fost selectat la Berlinale 2023 și a putut fi vizionat în avanpremieră la Cinema Victoria din Cluj-Napoca. În cazul în care vă gândiți să îl folosiți la clasă sau să faceți o proiecție pentru școală, filmul este distribuit în România și Republica Moldova de YOUBESC. Mina, o tânără de doisprezece ani, elevă de nota zece se îndrăgostește de Edwin, nou mutat în oraș. Dansator de hip-hop, Edwin devine repede vedeta trupei de dans a școlii. Dornică să fie în preajma lui cât mai mult timp, Mina se înscrie în trupa de dans ignorând complet faptul că nu știe să danseze. Respingerea, bullying-ul privind aspectul fizic, prietenia, iubirea, relația cu familia sunt doar câteva dintre aspectele mari pe care filmul le aduce în primplan.


El maestro que prometió el mar / Profesorul care a promis marea (2023) a fost cea de a doua alegere pentru care colega mea, Dana Grigorovici, a optat. Regizat de către Patricia Font, cu un scenariu scris de Francesc Escribano și Albert Val, filmul îi are ca protagoniști pe Enric Auquer, Laia Costa și Luisa Gavasa. Filmul urmărește în paralel încercarea Ariadnei (Laia Costa) de a găsi rămășițele străbunicului său ucis în timpul războiului civil din Spania și povestea lui Antonio Benaignes (Enric Auquer) care își propune să educe copiii în alt spirit și în altă manieră decât se făcuse până atunci. Suntem în 1935 când deja se trecuse de la educația clerică la cea laică, o perioadă caracterizată de frică și trădări în care tânărul Antonio Benaignes face o promisiune pe care, din păcate, nu și-o poate ține. Un film sensibil a cărui imagine contrastează cu teroarea franchistă caracteristică vremii. Mulțumiri doamnei profesoare Lucia Copoeru pentru contextualizare și lecția de istorie ținută în sala de cinema.


Ekskurzija / Excursie (2023), filmul de debut al regizoarei Una Gunjak, premiat la Locarno și la TIFF 2024, este distribuit în România de Silver Screen. Acțiunea are loc într-un liceu din Sarajevo unde părinții împreună cu profesorii discută despre posibile destinații pentru o excursie în care copiii să meargă împreună. În timpul ședințelor cu părinții se ridică diverse probleme de la costuri până la siguranța elevilor, ședințe care fac o radiografie perfectă a societății în care trăim dar și a problemelor cu care noi, profesorii, ne confruntăm. În același timp, filmul ne duce în lumea adolescenților, acolo unde Iman (Asja Zara Lagumdzija) în timpul unui joc, adevăr sau provocare, minte despre un anumit aspect al vieții ei. Efectul domino nu întârzie să apară, iar viața lui Iman se schimbă radical. De ce o tânără care excelează la învățătură alege să mintă, ce stă în spatele unei astfel de decizii, tipurile de atașament care ne fac să reacționăm într-un fel sau altul, relația cu membrii familiei, spațiul intim, sexualitatea la adolescenți au fost o parte dintre temele pe care psihologul Raluca Gordan le-a discutat cu elevii după vizionare. Tot colegii de la Ora de Cinema ne-au ajutat și cu filmul ăsta.

De la Cinema Victoria ne-am mutat la Cinema Arta unde, la fel ca în fiecare an, am avut parte de două proiecții urmate de ateliere ținute de criticul de film Radu Toderici.

Le cinéma des Origines a fost alegerea pentru clasele de gimnaziu. Calupul de 46 de minute îi aduce laolaltă pe frații Lumière, Camille Legrand, Cecil Hepworth, Lewin Fitzhamon, Gaston Velle, Georges Méliès, Ferdinand Zecca, Segundo de Chomón, Robert William Paul. Proiecția a cuprins filme de ficțiune, documentare, dar și producții ale studioului Pathé. Filme alb-negru, mute, dar și filme în care s-a folosit culoarea (The Spring Fairy, datat 1902 de către unii specialiști, de către alții în 1906) și coloana sonoră le-au arătat elevilor care au fost originile cinematografiei. Discuțiile de după vizionare s-au învârtit în jurul tipului de filmare, a construcției de imagine, a compoziției, dar și a lipsei sonorului și a impactului pe care acesta îl are asupra spectatorilor. La rândul lor, elevii au avut de recreat o scenă, desenând-o și explicând unghiul din care au ales să o filmeze.

El espiritu de la colmena / Spiritul stupului (1973), regizat de Victor Erice, care semnează și scenariul împreună cu Ángel Fernández Santos, îi are ca protagoniști pe Fernando Fernán Gómez, Teresa Gimpera, Ana Torrent și Isabel Tellería. Acțiunea filmului are loc într-un mic sat din Spania, 1940. În ciuda dictaturii franchiste, a relațiilor fracturate din interiorul familiilor, caravana cu filme pare să adune oamenii împreună și să le ofere o ieșire din cruda realitate. Lumea imaginară a filmelor este un panaceu pentru traumele războiului civil. Povestea urmărește efectele pe care vizionarea filmului Frankenstein (1931, r. James Whale, cu Boris Karloff) îl are asupra Anei, o fetiță de opt ani, extrem de sensibilă. Cu o imaginație bogată, Ana se retrage în lumea ei, o lume fantastică care abundă în simboluri. Filmul, care se găsește pe platforma CinEd (www.cined.eu), are un stil unic și reliefează importanța cinematografiei ca instrument de explorare a lumii. Decodarea filmului a urmărit să familiarizeze elevii cu diferite tipuri de filmare care influențează narațiunea, dar și cu importanța luminii, cu trimiteri la pictura lui Vermeer.


Cam atât despre Săptămâna Altfel care, cu siguranță, nu ar fi fost așa fără Selma Dragoș și Octavian Dăncilă.

Mă uit pe geam și văd că soarele s-a ridicat de trei sulițe pe cer. Îmi mai fac o cafea. Pun ceașca pe noptieră și privesc aburii cum se ridică-n arabescuri. Trag plapuma până sub gât, mă întind, scot un sunet mic de plăcere, îmi iau cartea și continui să citesc.